Toți copiii au învățat la școală despre baba Vrâncioaia și copiii acesteia, care au adunat războinici pentru Ștefan cel Mare pentru ca voievodul moldovean să poată să lupte cu inamicii. Legenda spune că pentru devotamentul lor copiii femeii au primit câte un munte în dar. Dar cât de adevărată este povestea?
Ștefan cel Mare a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. Se spune că în urma unei bătălii pierdute cu turcii domnitorul a rătăcit de unul singur prin Munţii Vrancei până la Valea Putnei. Astfel, a ajuns la o casă din Dumbrava Bârseştilor, unde trăia o femeie pe nume Tudora Vrâncioaia, care avea șapte feciori: Bodea, Spirea, Negrilă, Bârsan, Spulber, Pavel și Nistor. Voievodul a primit adăpost, iar copiii bătrânei l-au ajutat să strângă o nouă armată.
Ştefan cel Mare a fost unul dintre rarele exemple ale istoriei noastre care a înţeles că puterile cele mari se găsesc în mulţimile liniştite ale poporului, nu în rândurile celor puţini şi mândri care înconjurau tronul, urmărind căpătuiala, dar se cutremurau de groază când auzeau că se apropie orice duşman, a scris Nicolae Iorga în „Istoria lui Ştefan cel Mare”.
Se spune că Ștefan cel Mare istovit de atâta efort a adormit, iar baba Vrâncioaia și-a dat seama după straie că în casa ei se află domnitorul Moldovei. Aceasta a fugit la copiii ei, care se aflau în sat, și le-a spus cele întâmplate. Până dimineață feciorii femeii au reușit să strângă o adevărată armată, care s-a prezentat în fața lui Ștefan cel Mare.
Drept urmare, domnitorul Moldovei a pornit din nou la luptă și a reușit să îi alunge pe turci din țară. Ca și mulțumire, Ștefan cel Mare le-a oferit fiilor Vrâncioaiei câte un munte în dar. Aceștia și-au întemeiat câte un sat la poalele munților care le poartă numele și în prezent: Bodeşti, Spireşti, Negrileşti, Bârseşti, Spulber, Păuleşti şi Nistoreşti.
Legenda este o naraţiune în proză sau în versuri în care, îmbinând realitatea cu fabulosul, se evocă fapte neobişnuite ale unor eroi sau se explică geneza unor lucruri ori fenomene, povestea întemeierii celor şapte sate vrâncene încadrându-se perfect aici. Mitul povesteşte ”o istorie sacră”, relatează un eveniment care a avut loc în timpuri ancestrale.
Depărtarea în timp faţă de un anumit eveniment poate duce la transformarea legendei în mit. Românii nu sunt, în general, mari creatori de mituri, ca grecii sau germanii, dar au moştenit totuşi ceva de la daci, care se pare că aveau o sensibilitate deosebită pentru mitul silvestru, a scris profesorul Valeriu Anghel, într-un amplu material publicat în Ziarul de Vrancea, în 2012, potrivit historia.ro.
Foto: ziaruldevrancea.ro
