Conform învățăturilor tradiționale creștine, Iisus Hristos nu a avut frați biologici. Textele creștine, în special cele ale bisericii tradiționale, susțin că Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu, conceput miraculos prin Duhul Sfânt și născut din Fecioara Maria. Deci, din această perspectivă, Mântuitorul nu a avut frați sau surori biologici, deoarece nașterea sa a fost unică și divină.
Totuși, există mențiuni în Noul Testament cu privire la „frații” și „surorile” lui Iisus Hristos. Termenii utilizați pentru acești „frați” sunt „adelphoi” în limba greacă și „fratres” în limba latină. Interpretarea acestor cuvinte este subiectul unei dezbateri teologice îndelungate. Unii cred că se referă la frații și surorile biologici ai lui Iisus, în timp ce alții cred că se face mențiune la rude sau prieteni apropiați ai familiei. Astfel, în teologia creștină tradițională, Iisus Hristos este considerat singurul Fiul al lui Dumnezeu și nu are frați biologici.
Potrivit învățăturilor creștine, Iisus Hristos a fost răstignit din mai multe motive, în conformitate cu evenimentele din Noul Testament al Bibliei. Iată câteva dintre principalele pretexte pentru care Iisus a fost răstignit:
Blasfemie și afirmații de a fi Fiul lui Dumnezeu: Iisus a fost acuzat de către liderii religioși evrei ai vremii că ar fi făcut afirmații blasfemiatoare, susținând că este Fiul lui Dumnezeu și că avea putere asupra păcatelor și bolilor oamenilor. Aceste lucruri l-au făcut să fie considerat un „blasfemiator” și un potențial pericol pentru ordinea religioasă și socială a vremii.
Mișcarea și popularitatea sa: Predicile lui Iisus și minunile pe care le-a făcut au atras un număr mare de adepți și au câștigat popularitate în rândul maselor. Acestea l-au pus în conflict cu liderii religioși și politici din acea perioadă, care au văzut creșterea influenței sale ca o amenințare la adresa autorității lor.
Interpretări politice: La acea vreme, Țara Israelului era sub stăpânire romană, iar autoritățile romane doreau menținerea păcii și a ordinii în provincie. Unii lideri evrei au văzut în Iisus o potențială figură mesianică care ar putea aduna oamenii împotriva romanilor, ceea ce a sporit dorința de a-l elimina.
Judecarea și condamnarea: Iisus a fost adus în fața lui Caiafa, marele preot evreu, și ulterior în fața lui Pilat, guvernatorul roman al provinciei Iudeea. Deși acuzațiile împotriva Mântuitorului nu erau legate de crime civile, el a fost judecat și condamnat la răstignire pe baza presiunilor politice și religioase.
În cele din urmă, Iisus Hristos a fost răstignit pe o cruce, conform relatărilor biblice, ca parte a pedepsei pe care a primit-o din partea autorităților romane. Aceasta este una dintre cele mai importante părți ale învățăturilor creștine, deoarece adepții acestei religii cred că Moartea și Învierea lui Iisus au avut un scop divin și au adus mântuirea și iertarea păcatelor oamenilor.
Conform învățăturilor creștine, după ce a fost răstignit, Iisus Hristos a fost coborât de pe cruce și a fost îngropat într-un mormânt nou, care aparținea lui Iosif din Arimateea, un discipol secret al lui Iisus și membru al Sinedriului (adunarea religioasă evreiască). Îngroparea lui Iisus a avut loc în seara de vineri, înainte de Sabat.
Cu toate acestea, evenimentele care au urmat au făcut parte dintr-unul dintre cele mai importante aspecte ale textelor creștine:
Învierea: Conform Noului Testament al Bibliei, în ziua a treia după crucificare, adică în ziua de duminică, Iisus Hristos a înviat din morți. Aceasta este cunoscută ca Învierea lui Iisus și este considerată un eveniment central în creștinism. Învierea lui Iisus a fost un act miraculos și divin care a confirmat și a adus mântuirea și iertarea păcatelor oamenilor, conform credinței creștine.
Apariții post-înviere: După Înviere, Iisus s-a arătat mai multor ucenici de-ai săi în diferite momente și locuri. Aceste întâlniri au servit la confirmarea Învierii sale și la transmiterea învățăturilor și responsabilităților lor.
Înălțarea: Conform Noului Testament, la 40 de zile după Înviere, Iisus s-a înălțat la Cer în fața discipolilor săi. Acest eveniment este cunoscut sub numele de Înălțarea lui Iisus și este sărbătorit în creștinism ca sărbătoarea Înălțării Domnului.
Trebuie precizat că toate evenimentele prezentate mai sus sunt considerate a fi părți esențiale ale credinței creștine și sunt consemnate în Evangheliile din Noul Testament al Bibliei, în special în Evangheliile după Matei, Marcu, Luca și Ioan. Ele reprezintă baza credinței creștine în mântuirea și viața veșnică prin Iisus Hristos.
Întrebarea cu privire la ceea ce s-ar fi întâmplat cu omenirea dacă Iisus Hristos nu s-ar fi sacrificat este una care provoacă multe dezbateri teologice și filozofice. Răspunsurile la această întrebare variază în funcție de perspectiva religioasă și credințele individuale, dar iată câteva posibilități:
Tradiția creștină: Conform învățăturilor creștine, sacrificiul lui Iisus Hristos pe cruce a avut un scop esențial în planul divin pentru mântuirea omenirii. Creștinii cred că Iisus a murit pentru a ispăși păcatele omenirii și pentru a aduce mântuirea și iertarea păcatelor prin credința în El. Dacă Iisus nu s-ar fi sacrificat, conform acestei tradiții, oamenii ar fi rămas sub blestemul păcatului și ar fi fost despărțiți de Dumnezeu.
Interpretări alternative: Există și alte perspective teologice care nu se bazează pe ideea unui sacrificiu divin, în care Iisus Hristos moare pentru ispășirea păcatelor. Unele dintre aceste perspective văd învățăturile și viața lui Iisus ca un exemplu moral și spiritual, și nu neapărat ca un act de ispășire a păcatelor. Potrivit acestor interpretări, omenirea ar continua să trăiască și să evolueze într-un mod diferit, cu influențe morale și spirituale diferite.
Speculații filozofice: Din punct de vedere filozofic, întrebarea despre ce s-ar fi întâmplat dacă Iisus nu s-ar fi sacrificat poate deschide o serie de speculații. Ar putea exista diverse scenarii posibile, în funcție de presupunerile făcute în aceste speculații. Unii ar putea argumenta că istoria religioasă și culturală a lumii ar fi fost foarte diferită, cu alte învățături și lideri spirituali care ar fi jucat un rol mai important.
Este important să înțelegem că această întrebare este una hipotetică și că răspunsurile depind în mare măsură de credințele și convingerile individuale. Pentru mulți creștini, sacrificiul lui Iisus Hristos reprezintă un aspect central al credinței lor și al învățăturilor creștine despre mântuire și iertare.
Foto: Depositphotos.com
