Istoria acestor meleaguri este una plină de evenimente, iar unele dintre ele au trecut testul timpului rămânând în conștiința colectivă chiar și după atâta timp de la producerea lor. Trebuie precizat că există fapte care au fost uitate, de-a lungul anilor, însă ele rămân scrise în cărțile cronicarilor. Printre acestea se află și povestea lui Nicolae Mavrogheni, un personaj mai puțin cunoscut românilor.
În ultima lună de primăvară a anului 1786, Bucureștiul a fost martorul unui eveniment remarcabil și solemn – sosirea lui Nicolae Mavrogheni, proaspăt numit domn al Țării Românești. Acest moment grandios a marcat debutul unei domnii scurte, dar intense, care avea să rămână în memoria istoriei drept una dintre cele mai controversate perioade ale secolului al XVIII-lea.
Cu o ascensiune neobișnuită pentru un domnitor, provenind din flota otomană și născut în Insula Paros, Mavrogheni a devenit cunoscut sub numele de „galiongiu” și a pășit în fruntea Țării Românești cu o strategie clară în minte. Patru ani mai târziu, tragedia avea să-și pună amprenta asupra destinului său. Acesta a fost decapitată de turci, după o tentativă de a scăpa de dominația otomană și a lăsat o moștenire complexă și controversată în analele istoriei românești.
Nicolae Mavrogheni nu a fost un domnitor obișnuit. Cu rădăcini în flota otomană și fără a face parte din elitele fanariote sau din familiile grecești influente, el a preluat conducerea Țării Românești datorită protecției înalte și promisiunilor de îmbogățire rapidă. Cu toate acestea, domnia sa a fost marcată de confruntări cu boierii și de o abordare neconvențională față de guvernare.
Excentricitățile sale au atras atenția marilor puteri europene și nu numai, după ce a amenajat o cameră pentru calul său căruia îi conferise titlul de boier. Ba mai mult, domnitorului îi plăceau plimbările cu trăsura trasă de cerbi auriti. Construirea de cișmele în București a reprezentat un efort al său de a contribui la dezvoltarea infrastructurii, dar și un subiect de discuție în rândul contemporanilor săi.
Ambivalența opiniei publice cu privire la Mavrogheni s-a manifestat și în epocă. Unii l-au privit cu admirație pentru contribuțiile sale la dezvoltarea infrastructurii și pentru abilitățile sale militare, în timp ce alții l-au perceput ca pe un tiran sau chiar ca pe un nou Caligula al Țării Românești.
Nicolae Mavrogheni a fost, cu siguranță, un personaj complex, plin de lumini și umbre. Cu toate acestea, lipsa unei biografii literare a contribuit la relativă necunoaștere a figuri sale în comparație cu drama și complexitatea domniei sale. Într-o perioadă în care ambițiile pentru tron și putere se terminau cu tot felul de tragedii, Mavrogheni a rămas o figură remarcabilă, cu o poveste ce a fascinat și șocat contemporanii săi într-un context istoric deosebit de tumultuos.
Caligula a fost al treilea împărat roman și a domnit între anii 37 și 41 d. Hr. El a rămas cunoscut pentru guvernarea sa controversată și comportamentul său excentric. Numele său real era Gaius Caesar, dar el a fost denumit „Caligula” în timpul copilăriei. Porecla i-a fost dată de către soldații din armata tatălui său, Germanicus, când avea cam 3-4 ani, fiind îmbrăcat de tatăl său într-o micuță uniformă de soldat, inclusiv cu ghete și armură.
Caligula a rămas faimos pentru comportamentul său extrem de excentric și bizar. Se spune că și-a numit calul său de curse, Incitatus, drept consul și că a organizat un banchet la care oaspete de onoare a fost chiar animalul. De asemenea, există relatări despre orgii și acte de violență gratuite asociate cu domnia sa.
Domnia lui Caligula a fost marcată de numeroase abuzuri și represiuni împotriva nobililor romani și a altor cetățeni. El a ordonat execuții și confiscări de bunuri, ceea ce a generat o atmosferă de frică în rândul elitei romane.
Se spune că celebrul Caligula a avut relații incestuoase cu sora sa, Drusilla. După moartea acesteia, Caligula a fost profund afectat și a organizat funeralii spectaculoase pentru ea.
Caligula a fost asasinat în anul 41 d. Hr. de către membri ai Gărzii Pretoriene și alți nobili romani. Motivele asasinatului au fost multiple, incluzând tirania și comportamentul său imprevizibil. După moartea sa, Senatul a încercat să șteargă memoria lui Caligula, dar el rămâne unul dintre cei mai infami împărați romani din istorie.
Foto: Wikipedia.org
