Bătălia de la Turtucaia a avut loc la 10 zile după intrarea României în Primul Război Mondial. Conflictul cu bulgarii s-a soldat cu înfrângerea rușinoasă a armatei române, nepregătită corespunzător și cu o atitudine fricoasă în fața inamicului. Este una dintre cele mai mari înfrângeri din istoria armatei române.
La 14/27 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei, drept urmare a doua zi, 28 august 1916, Germania și Turcia au anunțat că intră în război cu țara noastră. Bulgaria era aliată Germaniei și la data de 1 septembrie 1916 a declarat război României.
Politicieni români de la acea vreme asigurau populația că armata română este bine organizată pentru a face față oricăror conflicte, însă realitatea dură a războiului a arătat altceva. Discursul public românesc a avut la bază cel de-Al Doilea Război Balcanic încheiat în iulie 1913, în care armata română obținuse o victorie fără nicio confruntare directă cu armata bulgară.
Bătălia de la Turtucaia a durat între 19 august/1 septembrie și 24 august/6 septembrie 1916 și s-a soldat cu înfrângerea rușinoasă a militarilor români. Turtucaia reprezintă cel mai vestic punct al teritoriului românesc de la sud de Dunăre, iar o parte din armata română era concentrată în această zonă, pentru a apăra țara de eventualii inamici.
Unitățile militare românești, slab pregătite și puțin echipate (mulți soldați au luptat în opinci), nu au putut face față trupele bulgaro-germane, puse sub comanda generalului August von Mackensen. Fortificațiile românilor erau neterminate la Turtucaia, la capul de pod fără pod, în dreptul orașului Oltenița, iar bombardamentele venite din partea bulgară au băgat panica în militarii noștri, care s-au retras spre Dunăre.
După câteva zile de acalmie, asaltul final a fost dat în dimineaţa zilei de 23 august/5 septembrie. Punctul de efort a fost făcut în zona forturilor 6-9, apărată de Regimentul 79 infanterie, care a pierdut trei sferturi din efective. Retragerile s-au făcut în panică şi dezordine. Până la căderea serii, 13 din cele 15 forturi ale liniei principale de rezistenţă au căzut în mâinile trupelor bulgaro-germane. În dimineaţa zilei de 24 august/6 septembrie, artileria inamică a executat o violentă pregătire de artilerie, urmată de atacul soldaţilor bulgari la baionetă, potrivit historia.ro.
Nu mai puțin de 39.000 de persoane au luptat pentru țara noastră în bătălia de la Turtucaia, iar dintre aceștia 28.500 au fost luați prizonieri de către bulgari. De asemenea, 7.000 de militari au murit sau au fost răniți grav. Printre prizonieri s-a aflat și poetul George Topîrceanu, care a povestit ulterior cum a trăit evenimentul cu pricina.
Locotenentul nostru primise ordin să facă deocamdată paza la pontoane, în jurul cărora stătea mare mulţime de răniţi, aşteptând să fie trecuţi dincolo. Pe sub maluri se îmbulzeau şi acum, fără astâmpăr, cei fugiţi din foc, unii fiindcă îşi pierduseră cu totul nădejdea în izbândă, iar alţii din pură mişelie, pândind cu ochi de lup vreun mijloc de trecere, a scris George Topîrceanu în lucrarea „Evocări de război”.
Acesta a continuat: În curând, jandarmii începuseră să-i alunge cu focuri de puşcă pe coastă; dar peste puţină vreme ei reveneau în număr şi mai mare, ameninţând să strivească în picioare răniţii de la capătul punţii de ponton. Uneori câte un ofiţer, venit de cine ştie unde, striga: Oamenii din regimentul cutare, să se adune aici! Hai, băieţi… Şi strigătul lui se pierdea în zarva generală, se auzea din nou… Mulţi se rânduiau în jurul ofiţerului şi porneau la deal, prin vii, dar mulţi se ascundeau şi nici că voiau să audă.
Bătălia de la Turtucaia a avut consecințe grave, fiindcă trupele germano-bulgare au atacat ulterior Dobrogea, pe care au și ocupat-o.
Foto: Wikipedia.org
