„Cloșca cu puii de aur” este cel mai mare tezaur descoperit vreodată în România. Acesta a fost găsit în anul 1837, în localitatea Pietroasele din județul Buzău, iar în jurul său gravitează o aură de mister și în prezent.
Până când a fost descoperit mormântul lui Tutankhamon, în anul 1922, „Cloșca cu puii de aur” a reprezentat cel mai mare tezaur din aur și pietre prețioase descoperit vreodată în lume. Comoara era compusă din 22 de piese de aur și cântărea aproximativ 40 de de kilograme.
Un bărbat din localitatea Pietroasele, pe nume Stan Avraam, lucra la extragerea pietrei din zonă, împreună cu ginerele său Ion Lemnaru, când la un moment dat au dat de tezaur. Piesele de aur aparțin din perioada migrațiilor pe teritoriul Europei.
Evenimentul a avut loc pe data de 25 martie 1837, chiar de Ziua Bunei Vestiri. Cei doi bărbați au ținut tezaurul ascuns în casa lor timp de un an, perioadă în care au încercat să-l vândă pe bucăți. La data descoperirii tezaurul era compus din 29 de piese, iar Stan Avraam și Ion Lemnaru nu au înțeles niciodată valoarea obiectelor găsite.
Uimiţi şi speriaţi de minunăţia ce le-a căzut în mână, cei doi au învelit obiectele într-un pulover, le-au ascuns în coşul carului şi în amurg, apucând cu fereală pe uliţa dintre grădini, duc şi ascund comoara în podul casei lui Stan Avram. Aici au păstrat-o un an, fără să-i cunoască adevărata valoare; sau neîndrăznind să o recunoască. Nici nu-şi închipuiau ce vor pătimi, a scris istoricul Marius Constantinescu în lucrarea ”Tezaurul de la Pietroasa – Cloşca cu puii de aur. Cercetări noi”
Istoricii sunt de părere că în tezaurul de la Pietroasa au fost și bani de aur și de argint. O poveste mai veche susține că Stan Avram a încercat să folosească o parte din piesele tezaurului, însă fără succes. Acesta a luat câteva bucăți de aur mai groase și a rugat un fierar dintr-un sat vecin să îi facă niște balamale de uși și potcoave pentru animale, însă, după o perioadă, bărbatul i le-a dat înapoi, susținând că nu sunt bune de nimic, fiindcă atunci când sunt încălzite se topesc.
La puțină vreme de la descoperierea pieselor de aur, cei doi îl cunosc pe Anastase Verusi, antreprenor albanez care se arată dispus să cumpere tezaurul. În schimbul a 4000 de piaştri, albanezul cumpără cele 22 de piese de aur. Pentru a le transporta şi ascunde mai uşor, Verusi alege să deformeze majoritatea obiectelor, iar tava mare o taie în patru cu un topor.
Părintele Filotei, economul Episcopiei Buzăului şi apoi prefectul judeţului Saac – Săcuieni au înștiințat autoritățile române despre descoperirea tezaurului. Guvernul domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) a trimis imediat reprezentanți în zonă pentru a discuta cu cei doi bărbați.
După ce au fost interogate mai multe persoane din localitatea Pietroasa, autoritățile au decis arestarea celor care care au găsit ori au ascuns comoara: Ion Lemnaru, Stan Avram, Nicolae Baciu, George Baciu şi Achim Baciu. Au mai ajuns în mâinile oamenilor legii și albanezul Anastasie Tarba Verusi, cumpărătorul tezaurului, arendaşul Gheorghe Frunzăverde, postelnicul Dumitrache Ghizdeanu, care a încercat să profite de neînţelegerile dintre ultimii doi, servitorul acestuia, Theodor Moldoveanu, un oarecare Constantin Probaca din Ohrida, compatriot şi asociat al lui Verusi care l-a ajutat să ascundă şi să vândă o parte din tezaur, Ghiţă Solomon din Buzău, Vasile Elbachi din Oizan – Valea Teancului, Cristian Sărbul din Râmnicu Sărat, servitorul albanezului, ungureanul George Cocârlă, un român din Transilvania care lucra pe şantier, grecul Anastase Costea şi Barbu Paşol, brigadier de jandarmi din districtul Buzău, potrivit adevarul.ro.
Toți cei arestați mai sus au avut parte de un proces care a durat până în anul 1842. În timpul procesului, Stan Avram și Ion Lemnaru au murit în arest din cauza condițiilor dificile și a pedepselor la care erau supuși. Albanezul Anastasie Tarba Verusi a fost achitat și i s-a restituit suma de 4000 piaștri. Un complice al lui Verusi, postelnicul Dumitrache, a decedat şi el în urma unui incendiu, iar Nicolae Baciu, cel care ajutase la ascunderea comorii, a murit de tuberculoză, în închisoare, în 1840.
Potrivit datelor istorice, „Cloşca cu puii de aur“ a ajuns la muzeu abia în 1842, când s-a încheiat domnia lui Ghica Vodă. Ulterior, tezaurul a fost plimbat prin Europa pentru ca publicul să îl vadă, ajungând în 1867 la Expoziţia Universală de la Paris, 1868, la Muzeul “Senth Kensingthon” din Londra, iar în 1872, la Expoziţia Internaţională de la Viena.
La Expoziţia Universală din 1900, de la Paris, „Cloşca cu puii de aur“ a fost din nou prezentată publicului francez, după succesul din anul 1867. În cele șase luni cât a stat la Muzeul Luvru au avut loc nu mai puțin de 30 de incendii în aripa în care se afla tezaurul românesc. După ce comoară a fost returnată românilor, academicianul francez Edmond Pottier, şeful secţiei de Conservare a Muzeului Luvru a exclamat: „Am scăpat, Doamne, de piaza cea rea!„.
„Cloşca cu puii de aur“ se află în prezent la Muzeul Național de Istorie a României în greutate de 19,919 kg. Restul pieselor nu au mai fost găsite de către autorităţi și, cel mai probabil, au fost topite în cele trei luni de zile cât s-au aflat în posesia albanezului Verusi. Întreg Tezaurul de la Pietroasa a fost trimis în decembrie 1916 la Moscova pentru păstrare, el făcând parte din Tezaurul României. Comoara a fost restituită abia în anul 1956, an în care s-a organizat la București la Muzeul de Artă al Republicii o mare expoziție de prezentare, deschisă de Ziua Republicii – 23 august 1956.
Foto: enigmatica.ro
