În „Istoria literaturii române de le origini și până în prezent”, George Călinescu îl descrie pe Ion Luca Caragiale ca fiind cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.
Ion Luca Caragiale s-a născut în Haimanale, județul Prahova în anul 1852. Data nașterii a fost o problemă controversată pentru că scriitorul spunea că s-a născut în noaptea de 29 spre 30 ianuarie, însă în anul 1970 a fost descoperit certificatul de naștere în Arhivele Statului și era menționat că acesta s-a născut pe 1 februarie 1852.
În anul 1904 s-a autoexilat în Berlin după ce a pierdut un proces de calomnie pe care l-a intentat lui Caion, publicistul care i-a adus acuzațiile de plagiat ale piesei „Năpasta”.
Acesta s-a mutat cu familia în cartierul Willmersdorf și copiii au fost înscriși la școală. O bună perioadă de timp acesta a fost mulțumit de alegerea făcută, însă dorul de țară și de prieteni l-au determinat să se exprime în scrisori. Tot în Berlin, pe 10 iunie 1912, a murit subit.
Comediile lui Caragiale expun efectele asupra societății urbane românești a introducerii pripite a unui mod de viață modern și a rezultatelor comice ale schimbărilor sociale și politice. „Conul Leonida”, „O noapte furtunoasă” și „O scrisoare pierdută” sunt printre cele mai populare piese ale sale. Cu „Năpasta” a creat drama țărănească.
Caragiale a avut o scurtă relație cu Maria Constantinescu, o tânără care lucra la fabrica de tutun „Belvedere” în urma căreia a apărut Mateiu (1885), primul său născut. Marele dramaturg nu a ezitat nici o clipă și l-a înregistrat imediat pe numele său.
Relația cu Maria s-a încheiat repede, însă scriitorul s-a ocupat în continuare de educația și creșterea fiului lor.
Mateiu Caragiale a fost un copil inteligent și extrem de sensibil. Acesta a știut că este copil din flori și uneori, aproape nebunesc, pretindea că are strămoși aristocrați. Deși tatăl său i-a spus că familia sa a fost una modestă.
Marele dramaturg s-a înscris în „Societatea Internațională a Chelnerilor”, deoarece spera să devină unul dintre cei mai buni berari din București, iar acest lucru l-a determinat pe Mateiu să-și numească tatăl „berarul, nevrednic, vulgar, cartofor, crai și bețiv”, scrie a1.ro.
În 1923, la 38 de ani, Mateiu Caragiale s-a căsătorit cu Marica Sion, una dintre fiicele poetului G. Sion care avea 63 de ani, însă acest lucru nu l-a deranjat. Pentru el era important că devenise proprietar de moșie și își împlinise visul de a deveni boier.
Acest vis a fost de scurtă durată pentru că în 1935, în urma unui accident vascular, Mateiu și-a găsit sfârșitul.
În anul 1889, Ion Luca Caragiale s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Aceștia au avut două fete, Ioana (1889) și Agatha (1890), care au murit timpuriu din cauza tusei sau a difteriei.
Pe 3 iulie 1893, din căsnicia cu Alexandrina, se naște Luca Caragiale, cunoscut în literatura Română ca Luchi. Acesta a avut o carieră ca traducător și scriitor aparținând atât simbolismului, parnasianismului, cât și literaturii moderniste.
Copilăria și adolescența și-a petrecut-o alături de familie prin Europa datorită proiectelor artistice ale tatălui său.
Pe 7 iunie 1921, la doar 28 ani, Luca a murit în urma unor complicații date de o pneumonie.
Mezina familiei Caragiale, Ecaterina Logadi Caragiale, a fost singura care a avut o viață lungă trăind 90 de ani. Ea a fost cunoscută ca memorialistă, după ce a notat într-un manuscris toate amintirile ei despre marele dramaturg și despre familia ei.
Dacă Mateiu Caragiale își numea tatăl „nevrednic, vulgar și bețiv”, Ecaterina a scris doar cuvinte frumoase și de laudă despre tatăl său. De asemenea, tot în lucrarea sa a amintit și de o perioadă mai puțin plăcută din viața familiei Caragiale, atunci când scriitorul a fost nevoit să vândă cărțile din bibliotecă pentru a putea asigura traiul zilnic.
La trei ani după moartea lui Ion Luca Caragiale, Ecaterina, Luchi și mama lor s-au întors în țară.
