Cea mai mare expoziţie cu opere realizate de Constantin Brâncuşi, din România ultimilor 50 de ani, va putea fi văzută la Timişoara. Evenimentul este prilejuit de Programul Capitală Europeană a Culturii și va avea fi găzduit, în perioada 30 septembrie 2023 – 28 ianuarie 2024, de Muzeul Național de Artă Timișoara.
În acest context, poate merită de luat în seamă o posibilitate de răspuns la citatul brâncușian legat de cele trei mega-sculpturi din centrul orașul Târgu-Jiu: “Voi nu știți ce vă las eu vouă aici”. Căci artimetica ascunsă de Brâncuși poate pune celebrul ansamblu arhitectural într-o nouă lumină.
Astfel, potrivit Wikipedia: Masa Tăcerii e înaltă de 0,45 + 0,45 metri = 0,9 metri Poarta Sărutului de 5,13 metri și Coloana Infinitului, de 29,35 metri. Pătratul lui 5,13 este egal cu produsul dintre 0,9 și 29,35. Altfel spus, sunt identice rapoartele matematice Masa Tăcerii / Poarta Sărutului și Poarta Sărutului / Coloana Infinitului, luând în seamă înălțimile acestor opera de artă. Foarte puțin probabil să fie o simplă coincidență până la nivel de zecimi, astfel că rămâne doar varianta ca Brâncuși să fi urmărit această ecuația, dar fără să o facă publică.
Pe de altă parte, această identitate geometrico-focală oglindește o lege fizică de căpătâi a opticii. Ceea ce poate fi corelat, în mod natural, cu faptul că Brâncuși a fost un creator luminos, ale cărui păsări măiastre s-au îndreptat întotdeauna spre soare.
În plus, în cartea „Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare”, scriitoarea și poeta Moni Stănilă îl surprinde pe maestrul de la Hobița ca pe un om hâtru, căruia îi plăcea să joace renghiuri.
„Brâncuși își face de pe acum o filosofie de viață din derutarea oamenilor, pentru a înțelege el din ce material sunt făcuți”, atenționează Moni Stănilă.
Deci care ar fi tâlcul ghicitorii de la Târgu Jiu? Iată indicii: strămutat la Paris, Constantin Brâncuși a fost aproape de izvoarele mecanicii cuantice.
Așa încât n-ar fi exclus ca monumentala sa tripletă de la Târgu-Jiu să poată fi privită ca o uriașă machetă a legendarului micro-experiment lansat de fizicianul Thomas Young, dar fundamentat de ducele francez Louise de Broglie, contemporan cu Brâncuși.
Coloana Infinitului, privită ca o succesiune unduitoare de “mărgele” îndreptate spre soarele luminos, poate reprezenta fotonul. Pe lângă sugestia de traiectorie, forma Coloanei formate din „mărgelele” dragi lui Brâncuși, cuprinde și aspectul unduitor, adică tocmai ceea ce Louise de Broglie postula la baza fizicii cuantice.
Poarta Sărutului e dubla fantă din experimentui lui Thomas Young, adică portițele prin care fărâma de materie sau fotonul trebuie să treacă pentru a i se evidenția caracterul ondulatoriu. Încă o dată Brâncuși pare că a fost pezevenghi, fiindcă, zicându-i și dându-i înfățișarea de Poartă cu o singură deschidere amplă, disimulează perechea de fante, în fapt, săruturile sculptate. Iar faptul că fantele duble sunt și înguste e taman ideea experimentului cuantic.
În fine, Masa Tăcerii e imaginea descompunerii, a „franjării” micro-particulei la misterioasa trecere prin fanta dublă. Aceasta în condițiile în care e notoriu în mecanica cuantică faptul că micro-particula trecută prin două fante se va „îmbucătăți”, foarte straniu, dar obligatoriu. Oricum, Masa Tăcerii pare că sugerează o viziune, la scară uriașă, a structurii atomului.
Aplecarea lui Brâncuși față de profunzimile materiei, luminii și de esențe în general făcea parte din structura lăuntrică a artistului.
„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor. Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini”, explica Brâncuși efortul său de a atinge granițele micro-materiei.
Contemporan cu „Dumnezeu nu joacă zaruri”, celebrul citat anti-cuantic al lui Einstein, Brâncuși avea propria viziune despre divinitate și mărul cunoașterii. Cu alte cuvinte Brâncuși interfera între propriile sale crezuri: „Să creezi ca un Zeu” și „Nu putem să-L ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre El rămâne important”.
