Al doilea Război Mondial (1939-1945) și genocidul la care au fost supuși milioane de evrei a fost unul dintre cele mai negre episoade din istoria acestui popor. După genocidul comis în rândul evreilor de către nazişti, bucuria lor de a avea în sfârşit un stat propriu a fost umbrită relațiile dificile cu vecinii.
Statul modern Israel și-a declarat independența pe data de 14 mai 1948, după aproape două mii de ani de când evreii au fost împrăștiați în jurul bazinului mediteranean de către Imperiul Roman.
În locul pe care se află Israelul de azi era Palestina, un teritoriu deja locui de către arabi și deținut până la finalul Primului Război Mondial de Imperiul Otoman. Dar după înfrângerea Imperiului Otoman în primul război modial, controlul asupra Palestinei s-a mutat la Imperiul Britanic.
După cel de-al Doilea Război Mondial, existau voci care susțineau că re-unificarea poporului evreu pe teritoriul palestinian ar reuşi să unească un „popor fără teritoriu cu un teritoriu fără popor”.
Adevărata barieră care-i separă pe evrei de vecinii lor nu e nici politică, nici juridică. Ea e religioasă sau, mai precis, psihoreligioasă. Evreul va rămâne diferit atâta timp cât va fi, chiar cu numele, de religia iudaică. El nu se poate integra cu adevărat, să devină ca ceilalţi, decât convertindu-se. (Josy Eisenberg, O istorie a evreilor)
În data de 29 noiembrie 1947, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Rezoluţia nr.181, care stabilește împărţirea statului Palestinian în două părţi independente: un stat arab şi un stat evreiesc. Evreii au acceptat rezoluţia, dar arabii s-au opus. La 14 mai 1948, mandatul britanic a luat sfârşit, iar la miezul nopţii a fost declarată independenţa statului evreiesc Israel. A urmat un conflict soldat cu mutarea a 250.000 de arabi din teritoriul controlat de evrei.
În acest timp, populația evreiască a Palestinei era de 650.000, iar populația arabă era în jur de 1.2 milioane.
Statele Unite ale Americii, învingătoare după Cel De-al Doilea Război Mondial a susţinut înfiinţarea statului evreu şi Washingtonul a recunoscut primul Israelul, după ce preşedintele SUA Truman a ignorat avertismentele ministrului de externe, precizând că: „toţi aceşti aşa zişi experţi mi-au spus că dacă se va înfiinţa Israelul, întreg Orientul Apropiat va fi implicat în război”.
După ce ani de-a rândul au fost persecutaţi şi apoi exterminaţi în Europa, evreii au ajuns în Palestina, locul unde sunt în conflict cu aproape toți vecinii. Astfel, Orientul Mijlociu s-a împărțit în două: Egiptul, Siria şi Irakul s-au aliat cu Moscova, în timp ce SUA, Israelul şi ţările arabe conservatoare şi-au unit forţele de partea cealaltă.
Luptele între comunitățile de arabi și evrei din Palestina au început la scurt timp după decizia Națiunilor Unite de împărțire a Palestinei din noiembrie 1947, scrie wikipedia.org.
După 1945, milioane de evrei se mută în ceea ce avea să fie noua lor țară. Între 1948 și 1958, populația Israelului a crescut de la 800 000 la 2 milioane. Astăzi, Israelul numără peste 9 milioane de locuitori, în timp ce Palesitna are 4,9 milioane.
Au urmat noi războaie între Israel și statele arabe, în 1956 și în 1967, când Israelul a ocupat Ierusalimul de Est, Cisiordania, Fâșia Gaza, Înălțimile Golan și Peninsula Sinai.
În anul 1973, a urmat Războiul de Yom Kippur, în care Israelul a înfrânt Siria și Egiptul. În 1979, Israelul a retrocedat Peninsula Sinai Egiptului, printr-un tratat de pace.
După Egipt, și Iordania a recunoscut Israelul, însă conflictele cu arabii au continuat.
În ciuda faptului că Israelul a devenit o democrație modernă și prosperă, zona continuă să fie dominată de tensiuni.
