Când și cum au fost descoperite ruinele de la Sarmizegetusa?

Ruinele capitalei Daciei au fost descoperite în anii ’30 și, la acel moment, știrea a făcut înconjurul lumii. Este știut faptul că dacii au fost primii pe aceste meleaguri, iar cultura, civilizația și puterea militară erau unele dintre cele mai puternice din acele timpuri.

Cum au fost descoperite ruinele de la Sarmizegetusa?

După mai bine de 1.500 de ani de la distrugerea ei de către romani, Sarmizegetusa Regia (Grădiştea Muncelului) era o necunoscută totală pentru oameni. Prima sa atestare într-un document apare în anul 1575, într-o lucrare a cărturarului Gaşpar Heltai. Ulterior, 200 de ani mai târziu, interesul pentru această zonă a crescut după ce localnicii au descoperit mai multe comori. Vestea s-a răspândit rapid în toată Transilvania.

Legendele despre aurul antic s-au amplificat, de-a lungul timpului, iar la începutul secolului XIX au avut loc primele cercetări oficiale în zonă. Drept urmare, au fost descoperite rămăşiţele unor temple, ale zidurilor aşezării, un turn şi o baie romană.

După aceea, cercetările au fost oprite pentru mai bine de un secol, singurii care au mai analizat zona au fost diferiți istorici, pe cont propriu, care au subliniat că acolo se găsește fie o fostă așezare romană, fie o cetate care i-ar fi aparţinut regelui Decebal, însă în niciun caz capitala Regatului Dac, aşa cum susţin în prezent cei mai mulţi.

Majoritatea istoricilor a considerat, până la începutul secolului trecut, că vechea capitală a Daciei pre-romane este cea de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (Grădiştea Haţegului), aflată la poalele Retezatului. Lucrurile se schimbă în anii interbelici, când au fost reluate cercetările arheologice de la Sarmizegetusa Regia. Atunci s-a avansat ideea că adevărata Sarmizegetusa, din vremea regelul Decebal, se afla în Munţii Orăştiei şi nu în Ţara Haţegului.

Faptul de a fi tocmai aici, în imediata apropiere a regiunii unde istoria pune teatrul tragediei ce se încheie cu distrugerea Regatului Dac, un complex de întărituri grupate în aşa fel ca să închidă cele două văi pe care se putea urca cineva din câmpia Mureşului până în creierul munţilor, apoi faptul că cea mai importantă dintre ele, Grădiştea, mai mare ca toate, mai întărită, amenajată anume parcă pentru a adăposti în ea un mare stăpânitor, se află aşezată în spatele şi adăpostul celorlalte, rezemată de muntele din spatele căruia nu era de temut nicio surpriză, ne face să credem că aici trebuie să căutăm Capitala stăpânirii dace, stăpânire în veşnic neastâmpăr războinic şi care din moment în moment putea fi atacată în părţile ei de câmp, scria D. M. Teodorescu, arheolog clujean.

Știrea descoperirii capitalei dacice a făcut înconjurul lumii și a fost publicat un articol amplu despre acest subiect, în The New York Times, în anul 1934.

Foto: Wikipedia.org