O supernovă reprezintă ultimele momente de viață ale unei stele masive. Aceste corpuri cerești au masa de cel puțin opt ori mai mare decât a Soarelui nostru, iar soarta lor se termină într-o supernovă. Aceasta apare atunci când o stea masivă rămâne fără combustibil.
Stelele sunt alimentate prin reacții de fuziune nucleară, în care nucleele de hidrogen fuzionează împreună, iar în urma acestui proces creează energie. Stelele conțin cantități imense de hidrogen, însă, chiar și așa, acesta este finit. În cele din urmă, se epuizează, iar atunci când o face, fluxul exterior al energiei unei stele nu mai poate contracara forța gravitației din interior.
Stelele care se termină în supernove continuă procesul de fuziune până când produc fier în miezul lor. Potrivit specialiștilor în fizică, fuziunea fierului absoarbe mai multă energie decât eliberează, iar odată ce acesta se formează în interiorul unei stele, soarta îi este pecetluită.
Oamenii de știință estimează că o supernovă apare o dată la 10 secunde undeva în Univers. Aceste evenimente sunt destul de comune, dar cele mai multe dintre ele sunt invizibile de pe Pământ, din cauza unui număr mare de factori, precum distanța până la supernovă și dacă se întâmplă sau nu să fie într-un nor dens de gaz și praf, blocând orice lumină care altfel ar ajunge pe Pământ.
În timp ce supernovele apar mai peste tot Univers, ele sunt mai rare în Calea Lactee. În medie, o supernovă apare o dată la 50 de ani în galaxia noastră, iar atunci când se întâmplă ea poate fi vizibilă de pe suprafața Pământului fără a fi nevoie de niciun echipament special.
Cea mai strălucitoare supernovă văzută vreodată de pe Terra a avut loc acum peste 1.000 de ani, în anul 1.006 după Hristos. La sfârșitul lunii aprilie a acelui an, oamenii din întreaga lume au putut observa o lumină puternică pe bolta cerească. Supernova era atât de strălucitoare încât putea fi văzută și în timpul zilei. Oameni din Egipt, Iran, Europa, China, Japonia și America de Nord au relatat acest eveniment cosmic.
La acea vreme, nimeni nu știa despre ce e vorba și abia în anul 1965 astronomii au descifrat fenomenul. Interesant este că datele colectate nu au găsit nicio stea cu neutroni sau o gaură neagră, ceea ce sugerează că această supernovă nu a fost rezultatul explodării unei stele masive. Mai degrabă, oamenii de știință cred că ciocnirea a două pitice albe a dus la un tip de supernovă numită „Supernova de tip 1A”. Aceasta este considerată cea mai strălucitoare supernovă văzută vreodată de pe suprafaţa Pământului și a fost înregistrată de astronomi cu numele de SN 1006. 
În schimb, cea mai strălucitoare supernovă din Univers este cunoscută sub numele de „SN 2016aps” și a apărut într-o galaxie la 3,6 miliarde de ani lumină distanță. Observată în 2016, această supernovă era de cel puțin 500 de ori mai încărcată energetic decât o supernovă tipică, ceea ce i-a determinat pe astronomi să concluzioneze că fenomenul a fost unul special.
În loc să fie chinul unei singure stele masive, oamenii de știință cred că a fost rezultatul fuzionării a două stele gigantice care apoi au explodat. Cele două corpuri cerești au avut probabil o masă combinată între 50 și 100 de ori mai mare decât cea a Soarelui, ceea ce ar face ca supernova rezultată să fie extrem de încărcată energetic. Un astfel de eveniment este atât de strălucitor încât poate eclipsa galaxii întregi care conțin sute de miliarde de stele, potrivit worldatlas.com.
Foto: worldatlas.com
