Savantul și scriitorul român Bogdan Petriceicu Hașdeu a fost un tată mândru de fetița lui. Iulia Hașdeu a fost unul dintre puținii copii de pe planetă supradotați, cu o inteligență aparte. Fata vorbea limba franceză la vârsta de 2 ani, la 4 ani începuse deja să scrie, iar la vârsta de 7 ani crea nuvele.
Din nefericire, Iulia Hașdeu a murit înainte să împlinească vârsta de 18 ani. Chiar și așa, domnișoara Hașdeu a lăsat în urma ei câteva poeme, scrise în timpul vieții, restul creațiilor fiind făcute publice de tatăl ei după trecerea în neființă.
Iulia Hașdeu s-a născut pe data de 14 noiembrie 1869 și a murit la 29 septembrie 1888, fiind răpusă de tuberculoză. La vârsta de 16 ani, Iulia era prima româncă care ajungea la Universitatea Sorbona, unde dorea să obțină licența în filozofie la Facultatea de Litere. Fetița minune a reușit să își uimească profesorii și încânta la orele de canto și de pictură.
Primul ei volum de poezii, Bourgeons d’Avril, scris în 1887, apare doi ani mai târziu, sub pseudonimul Camille Armand în volumul Œuvres posthumes. La 11 ani scrisese deja o piesă de teatru, tragedie în trei acte numită „Dama de circ“, cu care și-a uimit părinții și profesorii.
Iulia a fost unicul copil al lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Moartea prematură a fetiței l-a făcut pe savantul român să se îndrepte către ședințe de spiritism. Acesta a încercat permanent să ia legătura cu spiritul copilului său și a construit un templu la cimitirul Bellu, unde o înmormântase. Ulterior, a construit un castel la Câmpina, numit Castelul Iulia Hașdeu.
Mormântul Iuliei şi castelul de la Câmpina sunt pline de forme şi semne simbolice. Pe faţada castelului se află „Ochiul Atoatevăzător”, simbol al lui Dumnezeu manifestat în omniprezenţa Lui. Delta sau triunghiul mistic înconjurat de raze care izvorăsc din centrul lui, reprezintă pe Supremul Arhitect şi Lumina Eternă a Înţelepciunii care-l înconjoară ca un ocean de slavă şi care se revarsă asupra întregii Sale creaţii.
De asemenea, plafonul albastru al mormântului şi cupola albastră a castelului (în culoarea lor iniţială) au corespondent în simbolistica Acoperământului Lojii, care reprezintă bolta cerească.
Bogdan Petriceicu Hașdeu nu și-a mai revenit complet niciodată după moartea fiicei sale. El a încercat permanent să ia legătura cu spiritul Iuliei, iar la 6 luni de la trecerea în neființă minunea a avut loc.
Trecuseră şase luni dupa moartea fiicei mele. Era în martie: iarna plecase, primavara nu sosise încă. Într-o seara umedă şi posomorâtă şedeam singur în odaie, lângă masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hartie şi mai multe creioane. Cum? Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu, dar fără ca s-o ştiu, mâna mea lua un creion şi-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simţi la tâmpla stângă bătăi scurte şi îndesate, întocmai ca şi când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mână mea se puse într-o mişcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când braţul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simţii deşteptat dintr-un somn, deşi eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie şi cetii acolo foarte limpede: «Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu»” – (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; Asta ar trebui să-ţi fie îndeajuns). Era scris şi iscălit cu slova fiicei mele” , avea să scrie Bogdan Petricescu Hașdeu în cartea Sic Cogito.
Iulia a fost un copil minune, din toate punctele de vedere, iar Bogdan Petriceicu Hașdeu un savant și scriitor de top mondial. Toți cei care vor să afle mai multe despre familia Hașdeu pot vizita muzeul de la Câmpina.
Foto: ro.wikipedia.org
