Care e povestea primei femei pilot din istoria României?

Despre româncele din trecut care au scris istoria țării și au făcut România cunoscută pe toate meridianele lumii se știu prea puține. Sunt femei care au dreptul și merită să fie cunoscute datorită poveștilor și marilor lor realizări.

Ana Aslan – fondatoarea gerontologiei și geriatriei în țara noastră și la nivel european, Ștefania Mărăcineanu – cea care a descoperit radioactivitatea artificială, Sofia Ionescu – prima femeie neurochirurg din lume, Maria Virginia Andreescu Haret – una dintre primele femei arhitect din lume, Aurora Gruescu – prima femeie inginer sivicultor din lume, Elisa Leonida Zamfirescu – prima femeie inginer din Europa și Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu – prima femeie dictor în Drept din lume sunt doar câteva dintre deschizătoarele de drumuri în diverse domenii care au marcat istoria României și a lumii.

Care e povestea primei femei pilot din istoria României?

În lume, mișcarea de emancipare a femeilor a cuprins și domeniul aeronauticii. Alături de cele menționate anterior, la loc de cinste stă și Elena Caragiani-Stoenescu. Dar, câți dintre noi cunoaștem povestea ei?

Ei bine, Elena Caragiani-Stoenescu a fost prima femeie aviator din țara noastră și una dintre primele zece femei din lume care au obținut brevetul de pilot. Tot ea a fost prima femeie care a realizat reportaje aeriene și, totodată, cea care a pus bazele aviaţiei sanitare din România.

Fiica medicului de origine macedoneană Alexandru Caragiani şi a Zeniei Radovic, Elena Caragiani s-a născut la 13 mai 1887, în orașul gălățean Tecuci. Până să-și vadă visul cu ochii, ea a fost îndrumată de mică de părinţii săi spre o carieră academică. În anul 1913, tânăra de 26 de ani şi-a susţinut lucrarea de licenţă la Facultatea de Ştiinţe Juridice, devenind una dintre primele femei din România care finaliza astfel de studii și făcea un prim pas către o carieră de avocat.

Din cauza discriminării a plecat în Franța

Însă, pasiunea ascunsă pe care o avea pentru avioane avea să cântărească definitiv în alegerea drumului în viață. Ea a primit primele informații despre zbor de la cumnatul ei, locotenentul Andrei Popovici, iar primul zbor l-a efectuat cu un an înainte de a absolvi studiile juridice alături de căpitanul Mircea Zorileanu. Acesta era profesorul ei de echitaţie și obținuse brevetul de pilot în Franţa.

După cum scrie adevărul.ro, Elena nu avea să se oprească aici. Pentru a-și putea vedea visul cu ochii, acela de a zbura, ea s-a înscris în „Liga Aeriană”, şcoala de pilotaj condusă de prinţul George Bibescu, unde devenea, astfel, prima reprezentantă a sexului frumos cursantă la o astfel de instituție din România.

A făcut cursuri de pilotaj pe avioane speciale pentru antrenament, însă marea ei dorință era să obțină brevetul de pilot. În ciuda numeroaselor cereri pe care le-a trimis la ministerele Învăţământului şi Apărării în vederea obţinerii brevetului de pilot civil s-au lovit de refuzul autorităților.

Într-o perioadă în care domeniul aviatic era destinat exclusiv bărbaţilor, oficialii români ai vremii nu considerau potrivit ca o femeie să piloteze cot la cot cu aceştia. Deloc descurajată de aceste refuzuri, singura opțiune a Elenei era să plece în Franța, lucru pe care l-a și făcut.

Acolo s-a înscris la Şcoala Civilă de Aviaţie din Mourmelon le Grand, unde a urmat toate cursurile şi a susţinut toate examenele. Se spune că, la examenul final, românca a zburat pe un avion cu dublă comandă, măiestria cu care a manevrat aparatul de zbor având darul să-l impresioneze pe instructor.

Monedă de argint comemorativă

Astfel, în ziua de 22 ianuarie 1915, pe când avea 27 de ani, Elena Caragiani își vedea visul împlinit, primind Brevetul Internațional de Pilot Aviator. Revenită în România în 1916, când țara noastră intra în Primul Război Mondial, ea și-a oferit serviciile pentru apărarea patriei. Din păcate, a fost refuzată, însă în cele din urmă a fost lăsată să transporte pe calea aerului materiale sanitare și medicamente, precum și să participe la misiunile de salvare și evacuare a soldaților răniți.

Acest demers a reprezentat un prim pas către înfiinţarea a ceea ce avea să devină ulterior Aviaţia sanitară din România. Elena a lucrat apoi ca infirmieră de Crucea Roşie într-un spital din Bucureşti. Se spune că ea a amenajat un punct sanitar la casa părintească din Tecuci unde a primit şi a îngrijit soldații întorşi de pe front.

După încheierea războiului, ea s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu cu care a plecat în Franța, unde a muncit ca reporter-corespondent pentru un ziar local. Ea a realizat numeroase reportaje aeriene în țări din Caraibe şi America de Sud.

Elena Caragiani-Stoenescu s-a stins din viață la 29 martie 1929, la București, la vârsta de doar 42 de ani, bolnavă de tuberculoză. Ea a fost înmormântată la Cimitirul Bellu.

În memoria celei supranumite „Regina văzduhului”, Banca Națională a României a pus în circulație, în anul 2012, o monedă de argint cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la nașterea primei femei pilot din țara noastră.

Foto: Wikipedia, World Record Academy