Oamenii au un dezvoltat simț al umorului încă din cele mai vechi timpuri, iar, cu ajutorul râsului, generații întregi au trecut peste problemele societății. Glume s-au făcut pe front, pe mare, ori în mine. Totuși, care este cea mai veche glumă din istorie care s-a păstrat până în zilele noastre?
Cea mai veche glumă din toate timpurile se găsește într-un manuscris sumerian din anul 1900 – 2300 î. d. Hr. Este vorba despre un proverb sumerian, ce astăzi ar putea părea fără sens: „Ceva ce nu se va întâmpla niciodată. O femeie nu-și va putea elibera gazele stomacale în poala bărbatului”. Conform istoricilor, gluma este dovadă a faptului că mulți ani femeia a fost supusă bărbatului și nu a ieșit niciodată din cuvântul său.
A doua cea mai veche glumă care se cunoaște datează din jurul anului 1600 î. d. Hr. şi se regăsește pe un papirus egiptean, având ca temă principală sexul. Poanta cu pricina sună cam așa: „Cum distrezi un faraon plictisit? Vei naviga pe Nil cu o barcă plină de femei tinere îmbrăcate numai în plase de pescuit, iar faraonul va fi încurajat să prindă un pește”. Anecdota face referire la pasiunea faraonilor pentru a avea femei tinere.
Un alt banc extrem de vechi, care există din secolul al X-lea, le aparține britanicilor. Aceștia ironizează propria bărbăție printr-o glumă de tipul întrebare-răspuns: „Ce atârnă de coapsa unui bărbat și lovește într-un loc lovit deja de mai multe ori? Răspuns: Cheile”.
Altfel, cea mai veche carte de bancuri din lume se numește “Philogelos” sau “Iubitorul de râsete”. Aceasta a fost scrisă în urmă cu aproximativ 1700 de ani în Roma Antică. Culegerea cu pricina cuprinde nu mai puţin de 265 de glume și anecdote. Multe dintre glume au fost adaptate vremurilor respective și fac referire la situația socială din acele timpuri. Iată câteva dintre acestea:
Conform definiției, gluma este o vorbă de haz sau scurtă poveste plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie. Simțul umorului este deseori influențat de tradițiile, cultura, istoria unui popor, sau diferă după poziția pe scara ierarhiei sociale.
Ce înseamnă OK? De unde vine OK?