Mii de râuri împânzesc „Bătrânul Continent”. În Europa sunt 14 fluvii, iar al doilea ca lungime este Dunărea. Care este, totuși, primul?
Cel mai lung fluviu din Europa, Volga, are un bazin masiv care acoperă aproape două treimi din partea europeană a Rusiei. Lungimea totală a Volgăi este de 3.530 km. Volga izvorăște din Podișul Valdai, la nord-vest de capitala Rusiei, Moscova, și curge spre sud până se varsă în Marea Caspică.
Are aproximativ 200 de afluenți deoarece bazinul hidrografic drenează o suprafață de 1.380.000 de km pătrați. Unsprezece orașe importante din Rusia, între care Moscova, Nijni Novgorod, Kazan, Volgograd sau Astrakhan, se află de-a lungul bazinului de drenaj al râului Volga.
Cel mai lung fluviu din Europa este alimentat de apa provenită din zăpadă (aproximativ 60%), de apă din subteran (30%) și de apa de ploaie (10%).
La începuturile Evului Mediu mai multe triburi, cum ar fi grupurile de popoare slave și turcii, s-au stabilit de-a lungul cursului superior, mijlociu și sudic ale bazinului râului Volga.
În 1221, rușii au fondat orașul Nijni Novgorod pe râul Volga, în timp ce pământul din sudul orașului, în Hoarda de Aur a Volgăi, se afla sub controlul Țărilor Hanate. În secolele XVI și XVII, rușii au reușit să își revendice controlul asupra majorității porțiunilor din bazinul râului Volga.
După aproape cinci secole, un englez, pe numele său John Perry, a măsurat prima dată fluxul Volgăi de dincolo de orașul Kamyshin, astăzi în regiunea Volgograd din Federația Rusă. Delta râului Volga a fost inspectată și explorată de Biroul Maritim în perioada 1809–1817 și din nou în 1829.
Au mai fost efectuate explorări și inspecții în anii următori, în eforturile de a acoperi lungimea și lățimea râului și a afluenților săi în secolele al XIX-lea și al XX-lea.
Clima bazinului Volga se schimbă semnificativ de la nord la sud. De la izvoare și până la confluența Kama, fluviul se află într-o zonă climatică temperată caracterizată de ierni reci, acoperite de zăpadă și veri calde și umede. În schimb, părțile inferioare ale bazinului hidrografic au veri calde și uscate și ierni reci.
Spre sud și est, temperaturile cresc și precipitațiile scad. Temperaturile medii din cursul superior variază de la -14°C până la -7°C și cele din luna iulie de la 17°C până la 20°C, în timp ce vârfurile de temperatură la Astrakhan ating −7°C) și 25°C.
Nivelurile de precipitații scad treptat de la nord spre sud. Delta râului Volga este un habitat bogat în specii, adăpostind 430 de specii de floră, 127 de specii de pești, 260 de specii de păsări și 850 de specii de nevertebrate acvatice, precum și un repertoriu larg de specii de insecte.
Multe păsări migratoare, ca pelicanii dalmați și egretele albe mari, se reproduc în zonele umede din Delta Volgăi. Speciile de pești includ mai multe tipuri de sturioni, specii de pești demersali cu aripioare și heringi.
Deși Volga a fost extrem de benefică din punct de vedere economic pentru populația rusă de-a lungul timpului, efectele activității umane și-au pus amprenta asupra ecosistemului bazinului hidrografic.
Popularea pe scară largă a râului, facilitată de dezvoltarea barajelor și a rezervoarelor de-a lungul cursului său, a dus la scăderea volumului apelor care se varsă în Marea Caspică. Acest lucru, combinat cu ratele ridicate de poluare ale apelor Volgăi, a deteriorat flora și fauna fluviului.
Specii de pești, cum ar fi sturionul Beluga și speciile de pești albi, care trăiesc în mare, dar migrează în partea superioară a Volgăi pentru reproducere, se confruntă acum cu obstacole în calea migrației lor naturale.
Braconajul la scară largă de-a lungul Volgăi a pus în pericol speciile de pești. În prezent, șase specii de sturioni sunt „pe cale de dispariție critică”, șase sunt „vulnerabile” și toate, cu excepția a două specii, sunt „amenințate”.
Foto: Britannica
