Centrul geografic al Europei depinde de stabilirea granițelor continentului, în principal dacă insulele îndepărtate sunt incluse pentru a defini punctele extreme ale Europei și de metoda de calcul a rezultatului final. Astfel, mai multe locuri revendică titlul de a găzdui acest centru ipotetic, mai ales că de-a lungul timpului granițele anumitor țări s-au schimbat în funcție de războaiele purtate.
Printre locațiile care concurează în prezent pentru distincția de a fi centrul Europei se numără:
Prima tentativă de stabilire a centrului Europei a fost făcută în 1775 de către astronomul și cartograful polonez Szymon Antoni Sobiekrajski, care l-a calculat a fi în orașul Suchowola, lângă Białystok, în Polonia modernă din nord-est. Metoda folosită a constat în calcularea distanțelor egale față de punctele extreme ale Europei: punctul cel mai vestic din Portugalia; punctul cel mai estic în Munții Ural Central; punctul cel mai nordic din Norvegia; și punctul cel mai sudic din Grecia (insulele nu au fost luate în considerare). Lucrurile însă s-au schimbat odată cu modificarea granițelor acestui continent, ducând și la variantele de mai sus.
Institutul Geografic Național Francez (IGN) a calculat, de-a lungul timpului, locația a ceea ce estimează a fi centrul geografic al Uniunii Europene (UE), încă din 1987. Calculările sale exclud teritoriile extra-europene ale UE, cum ar fi Polinezia Franceză. Pe măsură ce Uniunea Europeană, în trecut Comunitatea Europeană, s-a extins în ultimii 50 de ani, centrul geografic s-a deplasat odată cu fiecare lărgire.
Centrul geografic al Uniunii Europene nu este lipsit de dispute nici el. Dacă se iau în considerare diferite puncte extreme ale Uniunii Europene, cum ar fi unele insule din Oceanul Atlantic, acest punct este calculat în locații diferite. Iată, așadar, că este foarte dificil de stabilit care este centrul geografic al Uniunii Europene, precum și centrul geografic al Europei.
Foto: Depositphotos.com și Wikipedia.org