Care este diferența dintre o stea și o planetă?

O planetă și o stea sunt două obiecte extrem de diferite. La prima vedere, există diferențe evidente între ele. Planetele sunt mici și slabe, în timp ce stelele sunt masive și strălucitoare.

O stea este definită ca un obiect, a cărui masă este suficient de mare pentru a aprinde procesul de fuziune nucleară. Fuziunea nucleară este procesul prin care atomii sunt fuzionați pentru a forma atomi mai grei.

Pentru stele, presiunile și temperaturile din nucleele lor sunt atât de ridicate încât atomii de hidrogen fuzionează pentru a forma atomi de heliu. Acest proces eliberează atât de multă energie care alimentează steaua. Dacă un obiect nu câștigă suficientă masă pentru a aprinde fuziunea nucleară, nu va deveni niciodată o stea adevărată, scrie World Atlas.

În schimb, o planetă este un obiect sferic care orbitează în jurul unei stele și a cărui masă este suficient de semnificativă pentru a-și curăța orbita de resturi. Planetele pot veni în mase diferite. În sistemul nostru solar, fiecare dintre cele opt planete este foarte diferită ca mărime și masă.

Mercur este cea mai mică planetă cu doar 0,055 de ori masa Pământului. Jupiter este cea mai mare planetă, având o masă de 318 Pământuri. Jupiter poate fi incredibil de masiv, dar nu este suficient de masiv pentru a aprinde fuziunea nucleară în miezul său.

O planetă poate deveni o stea?

Fiecare stea își începe viața practic în același mod. Un nor mare de hidrogen se adună și se prăbușește sub propria sa gravitație. Stelele își încep viața ca mici aglomerații de gaz și praf, iar pe măsură ce atracția gravitațională crește exponențial, tot mai mult material este atras, iar steaua crește în masă.

În cele din urmă, temperaturile și presiunile ating un punct critic odată ce steaua în formare devine suficient de masivă și fuziunea nucleară este aprinsă. Ceea ce a fost cândva un pâlc de hidrogen a devenit o stea.

Interesant este că acest proces de formare este similar cu modul în care se formează planetele. La fel ca stelele pe care le orbitează, planetele se unesc din aglomerări de gaz și praf. De-a lungul timpului, gravitația își face magia și apare o întreagă planetă. Dacă masa unei planete ar continua să crească necontrolat, ar ajunge în cele din urmă la un punct în care începe fuziunea nucleară.

Există un punct în viața fiecărei stele în timpul formării sale în care nu a fost atât de diferită de o planetă precum Jupiter. La fel ca Soarele, Jupiter este compus în principal din hidrogen și heliu. Din punct de vedere al compoziției, Soarele și Jupiter sunt foarte asemănătoare.

Singura diferență dintre ele este că Jupiter nu a devenit niciodată suficient de masiv pentru fuziunea nucleară. Dacă există suficient material pentru a colecta o planetă, aceasta are potențialul de a deveni suficient de mare pentru a deveni o stea.

Foto: depositphotos.com