Care este diferența dintre omonime și cuvintele polisemantice?

Între cuvintele polisemantice și cele omonime există o graniță foarte sensibilă, aparent insesizabilă, însă ea nu trebuie neglijată. Gramatica limbii române este una foarte complexă, iar aprofundarea ei ține de fiecare individ în parte.

Potrivit definitiei, cuvintele polisemantice sunt cuvinte identice ca formă, dar care au două sau mai multe sensuri legate între ele, adică înrudite, deoarece sunt derivate din sensul primar. De cealaltă parte, cuvintele omonime sunt identice ca formă, adică au același corp sonor, dar fără legătură de sens între ele.

Ce sunt omonimele?

Omonimele sunt obligatoriu omofone, adică cuvinte care se pronunță la fel. Așa cum explicăm mai sus, sensul lor însă este diferit. Pentru a înțelege mai bine omonimele vom exemplifica mai jos.

De exemplu, substantivul bancă semnifică un loc pe care te poți așeza, un scaun mai mare unde pot sta mai multe persoane, dar, totodată, poate însemna și o instituție financiară, de unde se împrumută sau se depun bani. Se poate observa astfel, că între cuvântul bancă ce desemnează un scaun, pe care te poți așeza, și cel ce semnifică o instituție financiară nu există nicio diferență de formă, însă ca sens sunt complet diferite.

Omonimele pot fi:
– totale – când cele două cuvinte sunt identice în flexiune; leu – plural lei
– parţiale – când cele două cuvinte sunt diferite în flexiune; colţ – plural colţi şi colţuri.

Ce sunt cuvintele polisemantice

Ppotrivit definiției, cuvintele polisemantice au două sau mai multe sensuri legate între ele, deoarece sunt derivate din sensul primar. Acestea sunt mai mult sau mai puțin apropiate ca sens, spre deosebire de sensurile omonimelor, care nu au între ele nicio legătură.

De exemplul, substantivul foc poate avea sens diferit, în funcție de fraza în care este folosit. Astfel, dacă spunem: focul arde în sobă sau Maria are un foc la inimioară, cuvântul foc are semnificație diferită. În primul exemplu, foc are sens propriu, de bază, iar în al doilea exemplu are sens figurat.

În ambele exemple, însă, cuvântul foc duce cu gândul la sensul primar, acela de ardere, căldură, înflăcărare și de aici la figurat, pasiune, patimă.

Așadar, este indicat să folosiți corect cuvintele pentru a avea un limbaj îngrijit.

Foto: Pexels.com