Hipocrate, cel mai respectat medic din Grecia și tatăl medicinei, a lăsat moștenire viitorilor medici un jurământ sfânt. Acest jurământ resprezintă codul moral și se adresează oricărui medic care dorește să-și exercite profesia într-un mod onest.
Jurământul lui Hipocrate este cel spus de proaspătul medic căruia i se cere să jure pe mai mulți zei vindecători din mitologia greacă că va respecta o serie de coduri etice în timpul practicării meseriei.
În timpurile noastre, dacă cineva încalcă jurământul lui Hipocrate nu încalcă legea. Jurământul însă, rămâne important pentru practicarea medicinei încât daca s-ar încălca ar duce la o forma de malpraxis. Încălcarea confidențialitații pacientilor este nu doar o încălcare a jurământului lui Hipocrate, ci și, mai nou, o încalcare a GDPR. Pe vremea lui Hipocrate, dacă cineva încălca jurământul pe lângă numeroase sancțiuni pierdea și dreptul de exercitare a profesiei.
Acum, la sfârșitul anilor de studiu, absolvenții facultăților de medicină rostest la sfârșitul festivităților de încheiere a studiilor universitate jurământul lui Hipocrate. Aceasta a fost versiunea originală a jurământului:
Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea:
Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.
Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia.
Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.
Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.
Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.
Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie.
În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi.
Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.
Există și o variantă modernă a jurământului. Aceasta a fost adoptată în anul 1975 de către Asociația Medicală Mondială în cadrul Declarației de la Geneva:
Odată admis printre membrii profesiunii de medic:
Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;
Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;
Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;
Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;
Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora;
Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;
Colegii mei vor fi fraţii mei;
Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;
Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.
Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare.
