Care este țara cu cei mai mulți vecini? Care sunt țările FĂRĂ VECINI?

În anul 2012, în lume existau 195 de țări, din care 193 erau membre ale Naţiunilor Unite. Unii ar spune că în lume sunt 197 de țări, dacă se iau în considerare și Kosovo și Taiwan. Totuși, care este țara cu cei mai mulți vecini? Dar statele care duc lipsă de vecini?

Prima poziție este împărțită de două mari țări China și Rusia. Ambele state au câte 14 vecini și chiar se învecinează între ele.

China, cea mai populată țară de pe Glob (1,5 miliarde de locuitori), are 14 vecini. Statele care se învecinează cu China sunt: Mongolia, Rusia, Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan, Afghanistan, Pakistan, India, Nepal, Coreea de Nord, Bhutan, Myanmar, Laos şi Vietnam.

Rusia, cea mai mare țară de pe Glob (17,1 milioane de kilometri pătrați), are tot 14 vecini. Statele care se învecinează cu Rusia sunt: China, Ucraina, Belarus, Polonia, Coreea de Nord, Kazakhstan, Finlanda, Georgia, Norvegia, Mongolia, Lituania, Azerbaijan, Estonia și Letonia.

Pe poziția a 3-a se află Brazilia, cu 10 vecini astfel: Argentina, Columbia, Peru, Venezuela, Bolivia, Uruguay, Paraguay, Guineea Franceză, Surinam, Guyana. În total, cuprinzând și Brazilia, în America de Sud sunt 15 state.

Există state fără vecini?

Sunt o mulțime de state care nu au niciun vecin. Toate sunt insule și sunt înconjurate de apă. Iată statele fără vecini: Marea Britanie, Irlanda, Haiti, Republica Dominicană, Papua Noua Guinee și Indonezia.

Câți vecini are România și care sunt aceștia?

România are cinci vecini. Țara noastră se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est.

Cum s-au stabilit vecinii României?

Frontiera cu Bulgaria

Granița româno-bulgară pe Dunăre a fost stabilită în conformitate cu prevederile Convenţiei privind delimitarea fruntariei fluviale pe Dunăre, semnată la Sofia, la 14 ianuarie 1908 şi intrată în vigoare la data de 27 martie 1908. Convenţia cu pricina stabilea că frontiera urmează mijlocul fluviului sau mijlocul brațului, dacă în acel loc apa conține insule.

În ceea ce priveşte frontiera terestră româno-bulgară aceasta a fost stabilită pe baza unui tratat româno-bulgarsemnat la Craiova, la 7 septembrie 1940. Un Protocol anexat tratatului stabileşte frontiera de uscat dintre cele două state, care începe cu un punct situat imediat în aval de Silistra şi se întinde până la ţărmul Mării Negre, la aproximativ 8 kilometri sud de Mangalia.

Frontiera cu Serbia

Conform prevederilor Tratatului dintre principalele puteri aliate şi asociate şi Polonia, România, Statul Sârbo-Croato-Sloven și Statul CehoSlovac referitor la anumite frontiere ale acestor state, semnat la Sčvres, pe data de 10 iunie 1920 a fost fixată linia de frontieră dintre România şi – la acea dată – Statul Sârbo-Croato-Cloven. Tratatul a stabilit traseul frontierei terestre până la confluenţa Nerei cu Dunărea, stipulând că în continuare linia de frontieră urmează cursul Nerei, iar ulterior, până la confluenţa Timocului cu Dunărea, şenalul principal de navigaţie al Dunării.

Frontiera cu Ungaria

Tratatul de pace dintre puterile aliate şi asociate şi Ungaria, semnat la Trianon pe data de 4 iunie 1920, a stabilit traseul frontierei dintre România şi Ungaria, cuprinzând o descriere generală a liniei de frontieră. Frontiera cu pricina a fost marcată pe teren cu borne, în perioada cuprinsă între anii 1922 și 1925.

Comisia mixtă însărcinată cu realizarea delimitării a încheiat documentele stabilind traseul frontierei comune denumite „Dispositions générales” şi respectiv „Description détaillée de la frontičre et registre d’abornement” acesta din urmă în zece volume, cuprinzând o descriere detaliată a traseului frontierei. Ulterior celui de-al doilea război mondial, în perioada 1948-1951 s-au desfăşurat alte lucrări vizând verificarea semnelor de frontieră, acestea fiind concretizate în documente de demarcare separate.

Frontiera cu Ucraina

Tratatul de pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate prevedea că frontiera româno-sovietică este cea stabilită prin aşa-zisul „Acord românosovietic” din 1940 – de fapt, notele ultimative adresate României de fosta URSS. Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între Republica Populară Română şi Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, semnat la Moscova la 4 februarie 1948, a stabilit în mod expres apartenenţa teritorială a unor insule dunărene şi a prevăzut de asemenea că Insula Şerpilor este încorporată în Uniunea Sovietică (deşi în conformitate cu prevederile Tratatului de la Paris din 1947 ea rămânea României). Frontiera terestră şi, parţial, linia de delimitare a spaţiilor maritime dintre România şi fosta URSS, au fost demarcate în perioada 1948-1949, fiind întocmite o serie de documente de demarcare. Procesul-verbal cu descrierea frontierei de stat între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica Populară Română, demarcată în anii 1948-1949, a inclus, ca anexe, hărţile frontierei de stat, procesele verbale ale semnelor de frontieră, catalogul coordonatelor semnelor. Documentele respective realizau şi o delimitare a spaţiilor maritime dintre cele două ţări, fără să se precizeze punctul final al liniei de delimitare.

Frontiera cu Moldova

Asemeni Ucrainei, Republica Moldova este un stat succesor al fostei URSS, situaţia frontierei dintre România şi fosta URSS fiind din acest punct de vedere similară celei a frontierei dintre România şi Ucraina. Frontiera dintre cele două state a fost consacrată prin tratatele încheiate de România cu
fosta URSS.