Care sunt cele mai scurte și mai cunoscute povestiri din literatura universală?

Romancierul Ernest Hemingway, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, nu a rămas în memoria colectivă doar pentru romane precum „Adio, arme”, „Bătrânul și marea” sau „Pentru cine bat clopotele”, ci și pentru povestiri scurte.

Nuvelistul, mare amator de pariuri, a pus rămășag cu prietenii săi că poate să scrie cele mai scurte nuvele din literatura universală. Și, i-a ieșit. Site-ul shtiu.ro îți prezintă câteva dintre acestea, deși, pe alocuri, s-a pierdut destul de mult din înțeles din pricina traducerii:

• Eu am un suflet pereche, dar ea nu.
• Rezervați-mi o masă pentru o persoană. Este nunta noastră de aur.
• Pe parbrizul spart era scris „Proaspăt căsătoriți”.
• Chirurgul îl salvează pe pacient. Pacientul îi mulțumește lui Dumnezeu.
• Dormitorul nostru. Două voci. Am băut la ușă.
• Soldatule, ne pare rău, vindem pantofi doar în perechi.
• Cât am fost mic am visat să fiu adult. Când am crescut, am uitat să visez.
• Străini. Prieteni. Cei mai buni prieteni. Iubiți. Și totuși, străini.
• Am sărit. Și apoi, m-am răzgândit.
• De vânzare: Pantofi de copil. Niciodată purtaţi.

Ultima dintre acestea, are o istorie aparte. Se spune că Ernest Hemingway lua masa la restaurantul Luchow’s, împreună cu alţi câţiva scriitori. Hemingway le-a spus colegilor săi de masă că poate să scrie o povestire de numai şase cuvinte. Ceilalţi l-au luat în ras.

Hemingway le-a cerut să pună zece dolari în mijlocul mesei. Dacă nu reușea, nuvelistul american se angaja să le plătească aceeaşi sumă. Dacă reuşea, urmă să păstreze tot potul. A însemnat rapid şase cuvinte pe un şerveţel, pe care l-a înmânat apoi mesenilor. Aceştia au recunoscut că îşi merită banii de pe masă și suma de 10 dolari, în anul 1920, nu era deloc una mică. Era o povestire cu introducere, conţinut şi încheiere! Pe șervețel stătea scris: „De vânzare: Pantofi de copil. Niciodată purtaţi”.

Povestea persoanei care vorbește doar folosind cuvinte ce încep cu litera „P”