Care sunt părțile de vorbire? Care sunt părțile de propoziție?

Limba română este extrem de complexă și grea, din acest motiv poate fi util ca unele reguli să fie reamintite. Există cuvinte pe care le folosește tot românul, indiferent de vocabularul său, de studiile pe care le are sau de mediul în care trăiește.

Cele mai utilizate cuvinte din limba noastră sunt prepozițiile precum „pe”, „de” sau „la”, conjuncțiile coordonatoare precum „și”, „sau”, ori verbele auxiliare „a avea” și „a fi”, iar pentru asta este important să știm cum se numesc și care este funcția lor.

Care sunt părțile de vorbire?

În limba română, există zece părți de vorbire: substantiv, pronume, verb, adjectiv, adverb, numeral, articol, prepoziție, conjuncție și interjecție. Partea de vorbire indică modul în care cuvântul funcționează în sens, precum și gramatical în cadrul propoziției.

Un cuvânt individual poate funcționa ca mai mult de o parte a vorbirii atunci când este utilizat în circumstanțe diferite. Înțelegerea părților de vorbire este esențială pentru determinarea definiției corecte a unui cuvânt atunci când se utilizează dicționarul.

Care sunt părțile de propoziție?

Pe lângă înțelegerea celor zece părți de vorbire ale limbii române, este de asemenea util de știut cum funcționează împreună pentru a forma toate părțile unei propoziții. Fiecare parte a unei propoziții are un anumit scop, deși nu toate părțile trebuie să apară în fiecare propoziție pentru ca aceasta să fie completă.

Părțile de propoziție sunt subiectul, predicatul, atributul și complementul. Subiectul este partea principală de propozitie care arată cine face acțiunea sau despre cine se vorbește. Potrivit gramdegramatica.ro,  el poate fi exprimat printr-un substantiv, pronume, verb la infinitiv sau la supin, adverb cu rol de substantiv sau interjecție.

De asemenea, predicatul este și el o parte principală de propoziție care indică acțiunea făcută de către subiect. Predicatul indică fie o acțiune săvârșită de subiect, fie o trăsătură a subiectului, fie o stare a acestuia.

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv, o locuțiune substantivală sau un înlocuitor al substantivului – pronume sau numeral. De asemenea, atributul poate exprima și cantitatea obiectelor (mulți oameni, doi câini). O altă parte secundară de propoziție este și complementul care poate fi determinat de un verb sau locuțiune verbală.