România este țara tuturor posibilităților. După căderea comunismului, fiecare s-a dezvoltat cum a vrut, neexistând o legislație clară în niciun domeniu. Ba mai mult, odată cu schimbarea celor de la guvernare, fiecare sector al societății are de suferit, fiindcă proiectele predecesorilor sunt trecute pe linie moartă și se vine cu o nouă viziune.
Schimbarea aceasta permanentă de proiecte produce efecte în societate. Drept urmare, corupția a ajuns la un nivel foarte ridicat și fiecare vrea să se îmbogățească peste noapte. Legile Justiției sunt schimbat aproape în fiecare an, însă niciodată nu este de ajuns. Criminalitatea și corupția din țara noastră este cunoscută peste tot în lume și tot mai multe organisme internaționale oferă sfaturi pentru a scădea nivelul acestora.
Aceste măsuri de stârpire a infracționalitatea au fost aprobate, de-a lungul timpului, de mai multe legislative, însă au fost cu greu puse în practică. Drept urmare, așa zișii „oameni de afaceri” din România au furat cum au putut mai bine statul. După ce organele statului i-au prins cu mâna în sac, cei mai mulți dintre ei au fugit în țări cu care România nu are tratate de extrădare.
Pe planetă, sunt foarte multe state cu care România nu are tratate de extrădare, din diferite motive. Fie nu există niciun fel de legătură între cele două state, fie există o tensiune diplomatică, care a rezultat într-un blocaj al oricărui tip de acord. Lista țărilor fără tratat de extrădare este mare, însă vom enumera câteva dintre cele mai importante dintre ele.
Așadar, statele fără acord de extrădare cu România sunt considerate, în principal, cele unde Interpolul (International Criminal Police Organization) nu există. Pe lângă acestea, există și locuri unde, chiar dacă există Interpolul, tot nu este un tratat de extrădare cu țara noastră, cum ar fi: Brazilia, Iordania, Liban, Kenya, Somalia, Indonezia, Madagascar, Venezuela, Brunei, Israel, majoritatea țărilor mici din Asia, dar și din Orientul Mijlociu.
Trebuie specificat că am enumerat o mică parte dintre acestea. Statele fără tratat de extrădare cu România sunt multe, iar dacă o persoană vrea să se facă nevăzută, fiindcă a încălcat legea și urmează să meargă la pușcărie, poate să dispară într-una dintre aceste țări.
Situația este complicată chiar și dacă există tratat de extrădare. Cel mai bun exemplu, o reprezintă relația dintre România și Serbia, unde există un acord, însă vecinii noștri nu îl respectă. Drept urmare, Sebastian Ghiță, inculpat în mai multe dosare în țara noastră, s-a refugiat în Serbia. Potrivit Ministerului Justiției, între România și Serbia functionează prin declarație de succesiune, un tratat din 18 octombrie 1960 între Republica Socialistă Română și Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistența juridică. Documentul a intrat în vigoare în 6 februarie 1961.
Dacă acceptăm opiniile unor istorici, conform cărora „Țara Românească” este sinonim cu „România”, atunci numele statului nostru provine din limba latină şi apărea în texte scrise în limba latină încă de la sfârşitul antichităţii. Timp de sute de ani, numele de Rumânia/ România a circulat în paralel cu denumirea de Vlahia/ Valahia.
Țara noastră a avut mai multe denumiri din 1859 și până în prezent. Inițial, între 1859 și 1862 s-a numit Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Din 1862 și până în 1866 a purtat numele de Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei. Între 1866 și 1947 s-a numit simplu România. După 1947 până în 1953 a fost denumită Republica Populară Română. Între 1953 și 1964, țara noastră s-a intitulat Republica Populară Romînă. În 1965 teritoriul condus de Nicolae Ceaușescu a primit numele de Republica Socialistă România. Din 1989 țara noastră se numește România.
Foto: Pexels.com
