Carol al II-lea, sfătuit de Petrache Lupu, ciobanul care „vorbise” cu Dumnezeul la Maglavit: „Ia-ți nevasta înapoi”
Una despre poveștile care au ținut românii ani de-a rândul cu sufletul la gură a fost ce s-ar fi întâmplat la Maglavit, în vara anului 1935 când, se spune, că un cioban pe nume Petrache Lupu ar fi vorbit cu Dumnezeu. Cazul a fost atât de mediatizat, încât ciobanul a ajuns față în față cu Carol al II-lea câțiva ani mai târziu și i-a dat sfaturi din partea… „Moșului” (nr. Dumnezeu).
În vara anului 1935, Petrache Lupu, un cioban cu un handicap de vorbire, din Maglavit, localitate de lângă Calafat, a pretins că i s-a arătat Dumnezeu. Ba mai mult, păstorul susținea la vremea respectivă că a și vorbit cu Dumnezeu. În mod hilar, după întâlnirea fabuloasă, ciobanul a început să vorbească corect, deși timp de 28 de ani s-a confruntat cu un defect de vorbire.
Petrache Lupu susținea că trei vineri consecutiv, în zilele de 31 mai, 7 şi 14 iunie 1935 i s-a arătat Dumnezeu. Apariţia ar fi fost de forma unui moş care plutea pe deasupra pământului. Dumnezeu i-ar fi spus ciobanului să le transmită oamenilor să respecte zilele de sărbători și să postească miercurea și vinerea, în caz contrar „are să le rupă muncile”.
Din acel moment, Maglavit devine loc de pelerinaj, iar ciobanul un adevărat sfânt. Oameni de la mii de kilometri depărtare vin la Maglavit să-l cunoască pe Petrache Lupu și să-l atingă, convinși fiind că au de-a face cu un sfânt.
Între 1935 și 1938 peste 2.000.000 de oameni au venit în pelerinaj la Maglavit.
Carol I, „sfătuit de Dumnezeu”, prin vocea lui Petrache Lupu
Tot regatul vorbea despre relația extraconjugală pe care Carol al II-lea o avea cu Elena Lupescu. Românii de rând, dar și mulți politicieni erau de părere că Regele ar trebui să se împace cu Elena, fosta sa soție. Se pare că și Dumnezeu gândea la fel, dacă e să-i dăm crezare lui Petrache Lupu.
În anul 1938, Petrache Lupu vinde două oi din curte şi pleacă la Bucureşti, unde este primit de rege. Atunci nimeni nu a ştiut ce au vorbit. În toamna anului 1958, însă, în plin regim comunist, preotul I. Ionescu, reprezentant al Episcopiei Craiova, a reuşit să aibă o discuţie clandestină cu ciobanul considerat sfânt.
Acesta i-a mărturisit că i-a transmis regelui că „Moşul” l-a trimis să-i spună să-şi întrerupă relaţia adulteră cu evreica, să-şi ia înapoi nevasta părăsită şi să fie în rândul lumii, că, dacă nu va face aşa, îşi va pierde tronul şi va fi rău pentru ţară. „A lăsat capul în jos (Carol al II-lea) şi n-a spus nimic, şi eu am plecat, dar a venit ce-a venit şi peste el şi peste ţară, fiindcă n-a ascultat ce i-am spus din partea ‘Moşului'”, avea să rememoreze Petrache Lupu peste ani.
Cu toate că au trecut mai bine de nouă decenii de atunci, minunea de la Magalavit rămâne cel mai cunoscut caz de teofanie (formă de apariție a unei Divinități în fața oamenilor) de pe teritoriul României.