Cât de fricos era Ion Luca Caragiale?

Ion Luca Caragiale (1852-1912) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români. Mare dramaturg, ziarist și comentator politic, Nenea Iancu s-a îndeletnicit și cu afacerile. În ciuda faptului că impunea respect în orice mediu în care apărea, Caragiale era un fricos și jumătate. Acesta avea temeri legate de eventuale incendii, eventuale boli pe care le-ar putea avea sau chiar de potențiale accidente, într-o epocă în care mașinile erau o raritate.

Ion Luca Caragiale a cunoscut-o pe Alexandrina Caragiale, fostă Burelly la Teatrul Naţional Bucureşti. Scriitorul o ia de nevastă pe fiica arhitectului Gaetano Burelly în 1889 și din relația lor se nasc 2 fete Ioana și Agatha, ambele moarte timpuriu din cauza tusei convulsive. Mai târziu, Alexandrina Caragiale naște un băiat, Luca Caragiale (n. 1893 – d. 1921) și o fată, Ecaterina (căs. Logadi) (n. 1894 – d. 1987).

Într-un interviu acordat lui Şerban Cioculescu și citat de publicația adevarul.ro, fosta soție a scriitorului a povestit ce fobii avea nenea Iancu.

„Avea şi fobia epidemiilor. Văzuse holera la Bucureşti şi se alesese cu spaima. Avea o frică grozavă de cancer, spunând că va muri de această boală, ca mama şi sora lui. În tren, tremura la gândul deraierilor. Când pleca pentru câteva zile în ţară, eram înţeleşi să-i telegrafiem zilnic, ca să fie liniştit că nu ni s-a întâmplat nimic“, a rememorat Alexandrina Caragiale.

Cauza morții lui Caragiale? Nu a murit de cancer

În anul 1904, Ion Luca Caragiale s-a auto-exilat împreună cu familia sa la Berlin. Acesta a luat această decizie după ce a pierdut procesul cu un publicist, pe nume Caion, care l-a acuzat că a plagiat piesa „Năpasta”. Caragiale a părăsit țara scârbit de oameni și de atitudinea lor. La plecare acesta a rostit următoarele cuvinte: „Nu mai pot trăi aici! E prea grea duhoarea.”

Cel mai mare dramaturg al României a murit la vârsta de 60 de ani în locuința sa din Berlin, situată la marginea orașului nemțesc. Scriitorul a fost găsit decedat în dimineaţa zilei de 22 iunie 1912 de către fiica şi soţia sa, care au auzit în noaptea precedentă cum acesta tuşea extrem de puternic. Se pare că acesta suferea de ceva vreme și de arteroscleroză. La vremea respectivă, medicii legişti germani au stabilit drept cauză a morţii problemele cardiace de care suferea scriitorul.