Cât de zgârcit era Mihail Sadoveanu? Ce i-a făcut unui țăran care i-a rupt o cazma?

Mihail Sadoveanu a fost unul dintre cei mai cunoscuți și mai mari scriitori români. Omul Sadoveanu era extrem de diferit de scriitorul Sadoveanu. Prozatorul a rămas în memoria colectivă ca fiind nu doar un narator desăvârșit, ci și un zgârcit notoriu. Totuși, cât de avar era Sadoveanu și de ce era capabil pentru bani?

Cât de avar era Sadoveanu?

Deşi condiţia materială a lui Mihai Sadoveanu era foarte bună, acesta era extrem de avar. Și toți apropiații scriitorului știau că Sadoveanu avea arici la buzunar. „Sadoveanu mergea deseori la gospodarii din zona Vânători Neamţ ca să cumpere produse proaspete. Oamenii locului vorbeau că scriitorul se tocmea la orice. Dacă un ou costa 40 de bani, Sadoveanu nu cumpăra până ce bătrânica nu lăsa preţul la 30 de bani“, povestea scriitorul nemţean Adrian Alui Gheorghe pentru adevarul.ro.

Ba mai mult, pe lângă faptul că nu împrumuta niciodată pe nimeni cu bani, Sadoveanu chiar uita de datorii. Un episod memorabil este cel în care avea să-i dea ceva bani lui Păstorel Teodoreanu, cel care era și finul său. Pentru că nu primea suma, acesta din urmă a scris o epigramă intitulată „Chitanță lui Sadoveanu“.

De ţi-ai face testamentul,
Tu să nu-mi laşi mii de franci!
Naşule, să-mi laşi obrazul,
Ca să-mi fac din el bocanci!

Ce a pățit un țăran care i-a rupt scriitorului o cazma?

Mihail Sadoveanu nu ținea cont de situația financiară a celor din jurul său și nu avea milă nici pentru cei sărmani. Toate până la bani. Un alt episod care îl are în prim plan pe scriitor este felul în naratorul care a pedepsit un țăran ce i-a rupt un hârleț (nr. cazma).

De ce a spus Sadoveanu pe patul de moarte: „Puuca nuuu, puuca nuu!”?

„Mi-a povestit cineva din Iaşi că într-o primăvară, când lucra la Copou, Sadoveanu a angajat un ţăran să-i sape grădina, ţăranul a rupt hârleţul şi scriitorul i-a luat căciula. Era un ţăran amărât, şi el nu i-a dat căciula până nu i-a plătit hârleţul. Era lacom de bani, e-adevărat că avea şi familie grea… Cerea onorarii exorbitante. Era foarte acaparator, hulpav…“, avea să rememoreze pentru jurnalul.ro criticul literar Dumitru Micu, cel care l-a cunoscut pe narator.