Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să deslușească tainele Universului. Multe dintre întrebări au rămas fără răspuns și, probabil, așa vor rămâne pentru totdeauna, în schimb la altele s-au găsit explicații științifice. Cercetătorii au ajuns la concluzia că Universul a apărut în urma unui Bing Bang și astfel a fost creat ceea ce știm în prezent. Dar, ce a fost înainte de acest eveniment?
Oamenii de știință au studiat foarte atent istoria Universului, încercând astfel să înțeleagă apariția materiei și formarea corpurilor cerești. Au fost lansate mai multe ipoteze, iar una dintre acestea susține că nu poți crea ceva din nimic, așa că trebuie să fi existat… ceva.
Primele particule de materie au fost protonii și neutronii, care împreună formează nucleul atomic. Acestea au apărut la aproximativ o zece miime de secundă după Big Bang. Înainte de acel moment, nu exista într-adevăr nicio materie, în vreun sens familiar al cuvântului. Dar fizica ne permite să continuăm să urmărim linia temporală înapoi, până la procese care preced orice materie stabilă.
O ipoteză plauzibilă este că lumea fizică a fost alcătuită dintr-o supă de particule elementare de scurtă durată, inclusiv quarci, blocurile de construcție ale protonilor și neutronilor. Era atât materie, cât și antimaterie în cantități aproximativ egale. Fiecare tip de particulă de materie, cum ar fi quarcul, are o „imagine în oglindă” de antimaterie, care este aproape identică cu ea însăși, diferă doar într-un singur aspect. Așadar, materia și antimateria s-au anihilat într-un fulger de energie atunci când s-au întâlnit, ceea ce înseamnă că aceste particule au fost create și distruse în mod constant.
Starea de vid spațiu-timp clocotește cu particule care sunt create și distruse în mod constant, aparent „din nimic”. Cu alte cuvinte, se poate spune că vidul cuantic este, în ciuda numelui său, mai degrabă ceva decât nimic.
Înainte de Bing Bang, spațiul și timpul au devenit supuse fluctuațiilor cuantice. Fizicienii lucrează în mod obișnuit separat cu mecanica cuantică, care guvernează mica lume a particulelor, și cu relativitatea generală, care se aplică la scari cosmice mari. Dar pentru a înțelege cu adevărat epoca Planck, adică perioada dinainte de Bing Bang, avem nevoie de o teorie completă a gravitației cuantice, care să le îmbine pe cele două.
Încă nu avem o teorie perfectă a gravitației cuantice, dar există încercări, cum ar fi teoria corzilor și gravitația cuantică în buclă. În aceste variante, spațiul și timpul obișnuit sunt de obicei văzute ca emergente, precum valurile de pe suprafața unui ocean adânc. Ceea ce experimentăm ca spațiu și timp este produsul proceselor cuantice care operează la un nivel mai profund, microscopic.
În epoca Planck, înțelegerea noastră obișnuită a spațiului și timpului se defectează, așa că nu ne mai putem baza pe cunoștințele din prezent a cauzei și al efectului. În ciuda acestui fapt, toate teoriile candidate ale gravitației cuantice descriu ceva fizic care se petrecea în acea perioadă.
Pentru a răspunde cu adevărat la întrebarea cum ar putea apărea ceva din nimic, ar trebui să explicăm starea cuantică a întregului Univers la începutul epocii Planck. Toate încercările de a face acest lucru rămân extrem de speculative. Unele dintre ele apelează la forțele supranaturale, dar altele rămân în domeniul fizicii, cum ar fi un multivers, care conține un număr infinit de universuri paralele, sau modele ciclice ale Universului, care se naște și renaște din nou, potrivit bbc.com.
Foto: Depositphotos.com
