„Limba noastră-i o comoară”, spune un vers dintr-o poezie scrisă de Alexei Mateevic. Totuși, ce ne facem cu gramatica? Căci, oricât am fi de iubitor de țară, parcă nu e suficient dacă nu știm să vorbim corect din punct de vedere gramatical și dacă nu cunoaștem lexicul limbii române. Ce cuvinte sunt folosite total anapoda în limba română?
Substantivul „expertiză” este unul dintre termenii folosiți greșit. În limba franceză, de unde a fost împrumutat, are sensul de „cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală” . Prin copierea sensului din engleză, expertiză a început să însemne „sfatul sau părerea unui expert”, „competenţă sau pricepere într-un anumit domeniu”.
„Transformarea semantică a lui expertiză a fost explicată prin fenomenul mai general de trecere de la modelul francez la cel englez. (…) A fost observată şi schimbarea contextului sintactic pe care o antrenează noua semnificaţie: în loc să fac expertiză, s-a ajuns la am expertiză”, au explicat lingviștii Adina Dragomirescu şi Alexandru Nicolae pentru publicația adevarul.ro.
Printre cele mai folosite cuvinte în mod eronat se numără și „profesionist”. „În limba actuală, cuvântul profesionit a devenit un cuvânt de laudă: sensul de bază, (persoană) care lucrează într-un anumit doemniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare, a fost înnobilat, iar profesionist a ajuns să însemne persoană extrem de competentă într-un domeniu”, mai spun lingviştii de la Academia Română.
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, substantivul „profesionist” este definit astfel: „care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare”.
Tot mai des des, cuvântul „patetic” este folosit cu sensul de „jalnic” sau „penibil”. Este adevărat că, în limba engleză, cuvântul „pathetic” înseamnă fie „jalnic”, fie „vrednic de milă” sau „penibil”, ori „jenant”. În limba română, termenul are cu totul alt sens.
De exemplu, în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, termenul de patetic este „plin de patos, de avânt, de însuflețire, de pasiune, de entuziasm”, „mișcător, emoționant, duios” sau „care mișcă sufletul” . Interesant, nu-i așa?
E clar, confuzia este generată de semnificaţia din limba engelză a adjectivului „patetic”, care este preluată forţat în română. Cele două cuvinte „pathetic” din engleză și „patetic” din limba română demonstrează că, deși sunt două adjective ce provin din limbi diferite și se aseamănă ca formă, acestea nu au neapărat aceeași semnificaţie.
„A pune presiune” pe cineva este o expresie des folosită printre vorbitorii de limba română. Aceasta își are cel mai probabil rădăcinile in comentariile sportive si este similară cu „patetic”, în sensul ca se face o confuzie datorita similaritatii cu un cuvant englezesc, respectiv „to put pressure”. În limba română varianta corectă este aceea de a „presa” si nu de a „pune presiune” atunci când se face referire la relatiile dintre două sau mai multe persoane.
Termenul „asumat” este un cuvânt la modă în zilele noastre. Pentru unele reprezentante ale sexului frumos a devenit un adevărat titlu de glorie să folosească sintagma „femeie asumată” atunci când vorbesc despre ele însele. Ne-am obișnuit să vedem cum sensul din dicționar al unor cuvinte „migrează” către absurd deoarece unii vorbitori de limbă română născocesc sensuri doar de ei știute. Tragic este faptul că le și folosesc, și de cele mai multe ori, greșit. Unul dintre cele mai elocvente exemple este verbul „a asuma” sau, mai precis, forma la participiul trecut, genul feminin, „asumată”.
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române şi în dicţionarele pe suport de hârtie, definiția verbului „a asuma” este: „A lua ceva asupra sau pe seama sa; „a se angaja să îndeplinească un anumit lucru, o anumite sarcină sau misiune”. Când folosim acest verb la participiul trecut, „asumat” are sensul de „luat asupra sa”, „promis” sau „arogat”.
Atenție! Nu trebuie făcută confuzie între verbul „a asuma” și verbul „a se asumata”. Acesta din urmă este rar, iar înțelesul lui este acela de „a se îngreuna la cap” sau, mai pe înțelesul tuturor, „a se îmbăta”.
Până aici, nimic ieșit din comun. Dificultățile au început să apară din clipa în care participiul trecut al acestui verb la genul feminin, și anume „asumată”, a primit un sens greșit, departe de cel iniţial.
Nu vrem să găsim vinovatul sau vinovații pentru acest nonsens, ci să clarificăm ce înseamnă, de fapt, sintagma „femeie asumată” și de ce este greșită. Dacă este să ne luăm după definiția din dicționar, ar rezulta că o „femeie asumată” este acea femeie „luată asupra sa”, „promisă” sau „arogată”. Nimic mai greșit!
Nu poți să spui sau să scrii despre o femeie că este asumată deoarece doar faptele, acțiunile se pot asuma, nicidecum oamenii!
