Ce doctrină avea Partidul Legionar?
Doctrina reprezintă o sumă de principii, de învățături a unui sistem politic, religios, științific etc. În baza acestor reguli de viață au loc diferite acțiuni, unele dintre ele supuse legilor în vigoare, iar altele complet deraiate de la mersul normal al lucrurilor. Așa a fost și cazul Partidului Legionar din România, care a avut la bază o doctrină extremistă de dreapta.
Partidul Legionar și doctrina sa
În 24 iunie 1927 Corneliu Zelea Codreanu a înființat Mișcarea Legionară, ulterior Legiunea Arhanghelul Mihail, Garda de Fier și apoi Partidul Totul pentru Țară. Formațiunea, mai mult sau mai puțin politică, funcționa precum o organizație paramilitară teroristă, de orientare naționalist-fascistă.
Corneliu Zelea Codreanu era liderul suprem și mai era denumit „Căpitanul”. Acesta avea ultimul cuvânt de spus în orice problemă din cadrul formațiunii și cine se împotrivea putea chiar să fie omorât. Printre fondatorii de bază ai Mișcării Legionare se mai numără, pe lângă Codreanu, și Ion Moța, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu și Ilie Gârneață.
Doctrina Partidului Legionar și a întregii mișcări din jurul acestuia avea la bază un caracter mistic-religios, anticomunist, antisemit, anticapitalist și antimasonic. Practic, antisemitismul i-a caracterizat pe toți membrii Mișcării Legionare, care doreau uciderea evreilor cu orice preț.
Formațiunea noastră a funcționat cu ajutorul organizației naziste SS. În 30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu a fost asasinat la ordinul regelui Carol al II-lea. Locul acestuia în fruntea Mișcării Legionare a fost luat de Horia Sima.
Crime peste crime, organizate de legionari
Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial a dus la un dezastru în România și la abdicarea regelui Carol al II-lea. În data de 4 septembrie 1940 legionarii s-au aliat cu mareșalul Ion Antonescu și au proclamat „Statul Național-Legionar”. Totul era condus cu forța și cine se împotrivea era executat fără milă.
Printre persoanele asasinate de legionari se numără Virgil Madgearu, un important economist, politician de stânga și principalul teoretician al Partidului Țărănesc, dar și Nicolae Iorga, o celebritate a istoriei românești și cel de-al 34-lea premier al țări.
Cea dintâi problemă care ni se punea era aceasta: cine trebuie să răspundă mai întâi? Cine sunt mai vinovați pentru starea de nenorocire în care se zbate țara: românii sau jidanii? Am căzut unanim de acord, că cei dintâi și mai mari vinovați sunt românii ticăloși, care pentru arginții iudei și-au trădat neamul. Jidanii ne sunt dușmani și în această calitate ne urăsc, ne otrăvesc, ne extermină, susținea într-un discurs Corneliu Zelea Codreanu, potrivit Wikipedia.org.
Acesta mai spunea: „Conducătorii români care se așază pe aceeași linie cu ei, sunt mai mult decât dușmani: sunt trădători. Pedeapsa cea dintâi și cea mai cruntă se cuvine în primul rând trădătorului și în al doilea rând dușmanului. Dacă aș avea un singur glonț, iar în fața mea un dușman și un trădător, glonțul l-aș trimite în trădător”.
La vremea respectivă, „jidan” era un adjectiv folosit ca injurie la adresa evreilor.
În ianuarie 1941, legionarii au încercat o lovitură de stat prin care să îl îndepărteze de la guvernare pe mareșalul Ion Antonescu, însă fără succes. Mișcarea a suferit pierderi masive, iar lideri lor s-au refugiat în Germania. Drept urmare, gruparea s-a împărțit în două tabere inamice: „simiștii”, în frunte cu Horia Sima, și „codreniștii”, sub conducerea lui Ion Zelea Codreanu, tatăl lui Corneliu Zelea Codreanu. Cele două facțiuni s-au războit până la epuizarea fizică a persoanelor implicate.
Foto: Wikipedia.org