Dezvoltarea corpului uman duce adesea la câteva disfuncții cu care unii oameni se confruntă. Una dintre cele mai comune probleme ale oamenilor este bâlbâitul. Fiindcă nu este de cele mai multe ori înțeleasă, persoanele care sunt bâlbâite tind să fie stigmatizate de semenii lor. Ce este bâlbâitul, cum apare și care este cel mai bun tratament?
Conform dicționarului, bâlbâitul constă în pierderea controlului asupra aparatului de vorbire, fără a reprezenta o tulburare psihică. Copiii sunt cei care suferă cel mai frecvent de bâlbâit, iar dacă nu este tratată, afecțiunea tinde să se extindă pe tot parcursul vieții.
Numeroase personalități ale lumii, precum Aristotel, Winston Churchill sau Bruce Willis, au reușit să depășească problema bâlbâitului. Pentru că această problemă nu dispare niciodată complet, ea poate fi doar redusă.
Bâlbâiala începe devreme, cel mai frecvent în copilărie, când se află în plină dezvoltare la nivel lingvistic, fizic și psihic. Aceasta tinde să dispară odată cu apariția pubertății. Cauzele acestei tulburări sunt multiple. O teorie comună asupra bâlbâitului este că părinții reacționează în mod negativ la repetițiile normale care apar la un copil care tinde să vorbească. Astfel că, i se afectează dezvoltarea limbajului și duce la menținerea defectului de vorbire. Din punct de vedere științific, este posibil ca această problemă să fie transmisă într-un anumit nivel prin genă.
Tratamentul se bazează pe reeducarea ortofonică. În cazul unui balbism fiziologic, părinților li se recomandă să nu repete cuvintele copilului care începe să vorbească, pentru a nu favoriza repetările. În ultimii ani s-au dezvoltat și tehnici terapeutice, ca psihoterapia comportamentală, care se adresează copiilor mari, care au crescut cu dificultăți sociale din cauza bâlbâitului.
Aproximativ 80% din copii reduc aproape total bâlbâitul până în pragul vârstei de 16 ani. Este util să se repete dificultățile de instalare a vorbirii și a limbajului la copilul mic pentru a le trata cât mai devreme posibil.
Foto: Depositphotos.com