Ce este basmul? Care este definiția basmului? Clasificarea basmelor

Pentru cei mai mulți dintre noi basmul a fost lectura preferată a copilăriei noastre. Dându-și seama de frumusețea acestor minunate creații populare, oamenii le-au cules și le-au publicat.

Indiferent că îl citesc sau îl ascultă, cei mici sunt influențați din punct de vedere psihologic de această minunată lume a basmului mai mult decât ar crede părinții.

Ce este basmul? Care este definiția basmului?

Potrivit definiției din dexonline.ro, basmul este o narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului

Basmele sunt de două feluri: populare și culte. Ele au valoare instructiv-educativă și formativă. De asemenea, ajută la consolidarea legăturii afective sau la stimularea dragostei pentru lectură a copiilor. În același timp, personajele întâlnite în aceste povești sunt cele cu care cei mici se vor identifica și care le vor oferi adevărate modele de viață.

Prin lecturarea basmelor, copiii vor descoperi lumea care îi înconjoară și se vor putea plasa în diferite situații ce se află dincolo de contextul familial și vor descoperi mereu o cale sau mai multe căi de a ieși din situații ce ar putea fi traumatizante pentru ei.

De asemenea, ei vor învăța să interacționeze, să-și exprime sentimentele, să-și înfrângă diverse temeri și anxietăți, dar și să aibă un comportament pozitiv, să alunge sentimentele negative, să comunice fără să jignească, să fie drepți, cinstiți, oneşti și adevărați luptători. Toate aceste lucruri contribuie din plin la formarea și dezvoltarea personalității unui copil .

În basme nu se precizează nici timpul și nici locul de desfășurare a acțiunii. Întâmplările se petrec întotdeauna „odată ca niciodată”, atât pe tărâmul nostru, cât și pe „tărâmul celălalt”.

Clasificarea basmelor

Basmele diferă de restul scrierilor și, după caracteristica personajelor, tematica acțiunii, dar și specificul și predominanța elementelor miraculoase, se clasifică în:

• Basme fantastice – cele mai semnificative și răspândite, cu o pregnanță a fenomenelor miraculoase;
• Basme animaliere – provin din dezvoltarea narativă a legendelor totemice, despre animale sau chiar despre plante;
• Basme nuvelistice – se semnalează ca o puternică inserție a aspectelor reale, concrete de viață.

Basmele populare

Basmul popular este creația epică narativă populară anonimă, în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice. Personajele supranaturale reprezintă binele și luptă împotriva forțelor potrivnice, binele biruind întotdeauna în fața răului.

Trăsăturile basmului popular:

• Sunt prezente cifre și obiecte magice;
• Se evidențiază caracterul anonim;
• Există confruntarea dintre bine și rău;
• Acțiunea se desfășoară pe două planuri: real și fabulos – fantastic, imaginar;
• Timpul acțiunii este fabulos, mitic.

Cele mai cunoscute și mai citite basme populare sunt: ”Greuceanu”, ”Neghiniță”, ”Norocul dracului”, ”Porcul cel fermecat”, ”Sarea în bucate” și ”O mie și una de nopți”.

Basmele culte

Basmul cult, creație a unui scriitor cunoscut, este definit ca o creație amplă a genului epic, care presupune narațiune liniară, personaje cu valori simbolice, acțiuni care implică fabulosul și acțiuni convenționale, care prezintă drumul inițiatic al eroului.

Cel mai cunoscut culegător de basme a fost Petre Ispirescu, dar de-a lungul timpului au mai fost și alți mari scriitori români ca Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale sau Ioan Slavici care au arătat un interes deosebit pentru basmele populare. Aceștia au creat la rândul lor basme care, spre deosebire de cele populare, au fost denumite basme culte.

Trăsăturile basmului cult:

• Autorul este cunoscut;
• Textul nu poate fi modificat;
• Acțiunea este mai mereu aceeași, se repetă;
• Poate ilustra idei filosofice sau morale;
• Oralitatea stilului;
• Sunt prezente limbajul regional și umorul.

Cele mai îndrăgite basme culte sunt: „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă; ”Albă ca zăpada”, de Frații Grimm; ”Făt-frumos din lacrimă”, de Mihai Eminescu; ”Crăiasa zăpezilor”, de Hans Christian Andersen; ”Hansel și Gretel”, de Frații Grimm.

Foto: Pexels.com