Hammurabi (1810-1750 î. de Hr.) a fost un rege babilonian, care a ajuns pe tron la vârsta de 18 ani, în anul 1792 î. de Hr. Acesta a făcut parte din ultima dinastie amorită (termen care se referă la un popor antic vorbitor al unei limbi semitice de vest) care a condus Babilonul. De numele său se leagă un cod de legi, care a rămas în istorie sub numele de „Codul lui Hammurabi”.
Codul lui Hammurabi, primele legi din istorie
Codul lui Hammurabi este cel mai vechi cod de legi cunoscut din istoria omenirii. Acesta datează din anul 1760 înainte de Hristos și a fost scris în piatră, fiind descoperit de arheologi în Iran, în anul 1901, într-o expediţie condusă de francezul Jean-Jacques de Morgan . Textul inscripționat în piatră se află, în prezent, la muzeul Louvre din Paris, iar o copie poate fi admirată și la muzeul Pergamon din Berlin.
Codul lui Hammurabi este format din 282 de articole cu norme de drept civil și penal, de drept administrativ, comercial și drept al familiei. Textul a fost inscripționat pe o bucată de piatră lungă de 2,25 metri, având drept scop de a reglementa viața în societatea babiloniană, de la acea vreme.
Potrivit istoricilor, Codul lui Hammurabi este împărțit în trei capitole:
În prima parte, Hammurabi face un sumar al vieții sale, cu toate realizările din regat.
În partea a doua este afișat codul propriu zis, cu toate normele sale.
Ultima parte este o concluzie și un îndemn pentru regii care vor urma să respecte legile sale, altfel vor fi blestemați pe vecie.
Codul lui Hammurabi este apreciat mai mult din punct de vedere literar decât juridic și nu a fost ceva ieșit din comun în acea perioadă. Cu 300 de ani mai devreme, regele sumerian Ur-Nammu a realizat o serie de reguli similare cu cele ale lui Hammurabi, la fel ca și regele Isinului, Lipit-Iștar, cu 150 de ani înaintea regelui babilonian. Din păcate, textele acestora s-au păstrat doar fragmentar, spre deosebire de Codul lui Hammurabi care a fost răspândit în exemplare numeroase.
Cum arată codul de legi al lui Hammurabi?
Codul lui Hammurabi a împărţit oamenii în trei categorii: omul liber, subalternul (omul care se supune) și sclavul (juridic fiind asimilat unui bun mobiliar). Surprinzător pentru acea vreme, femeile aveau drepturi juridice, însă după ce se căsătoreau erau nevoite să se supună în totalitate bărbatului.
Iată cum arată o parte dintre legile propuse de Hammurabi:
Dacă cineva acuză pe altcineva fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât.
Dacă cineva acuză pe altcineva, și poate dovedi vina acestuia, el va fi răsplătit cu bani.
Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedește că a greșit, va fi pus să plătească de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului, și nu i se va permite să mai judece.
Dacă cineva fură pe fiul altcuiva, va fi omorât.
Dacă cineva găsește un sclav evadat și îl returnează proprietarului, acesta va trebui să plătească doi șekeli (bani din acea vreme).
Dacă un hoț este descoperit în timp ce fură, va fi omorât.
Dacă cineva nu are suficientă grijă de un baraj, și barajul cedează, el va fi vândut, iar banii obținuți vor înlocui recolta pierdută în timpul inundării culturilor.
Dacă cineva inundă culturile unui vecin, îi va plăti pierderea.
Dacă cineva își lasă grădina în seama unui grădinar, iar acesta își face treaba bine timp de patru ani, în al cincilea an proprietarul e obligat să ia parte la grădinărit.
Dacă grădinarul nu și-a făcut treaba bine, iar plantele suferă, el va plăti pierderea în funcție de producția vecinului.
Dacă cineva are o datorie, și nu poate plăti, el se poate vinde pe sine, pe soția sa, pe fiul său și pe fiica sa să muncească; după trei ani ei vor fi eliberați.
Dacă un om dator își plătește datoria cu un sclav, iar sclavul este suficient de bun, nu pot exista obiecții.
Dacă cineva se căsătorește cu o femeie, dar nu are niciun fel de relații cu aceasta, nu se consideră căsătorie.
Dacă o soție are relații cu un alt bărbat, amândoi vor fi legați și aruncați în apă, dar soția poate fi iertată de soțul ei și dăruită regelui ca sclavă.
Dacă un bărbat folosește violența asupra soției altui bărbat pentru a se culca cu ea, el va fi omorât, iar femeia considerată fără vină.
Dacă un bărbat este capturat în război, iar femeia părăsește casa, deși este mâncare suficientă, ea va fi aruncată în apă.
Dacă un bărbat este capturat în război, și nu există mâncare, femeia este fără vină dacă părăsește casa.
Dacă un soț părăsește casa, soția pleacă în altă casă, iar soțul se reîntoarce, soția nu este obligată să se reîntoarcă.
Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naștere copiilor săi, o parte din pământ și din bani trebuie cedată ei de soț. Când copiii cresc, ea se poate recăsători.
Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie cu care nu a avut copii, îi va da înapoi zestrea și banii pe care i-a adus din casa tatălui ei.
Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta crește în casa părinților adoptivi, părinții naturali nu pot cere întoarcerea acestuia.
Dacă cineva lovește pe altcineva de rang mai înalt, va fi biciuit în public de șaizeci de ori.
Dacă cineva lovește pe altcineva de același rang, va plăti o mână de aur.
Dacă un sclav lovește un om liber, îi vor fi tăiate urechile.
Dacă un bărbat lovește o femeie însărcinată, iar aceasta pierde sarcina, el îi va plăti zece șekeli.
Dacă un constructor realizează o casă, și o face bine, proprietarul va plăti doi șekeli pentru fiecare suprafață a casei.
Dacă însă nu reușește, și casa se prăbușește, ucigându-l pe proprietar, constructorul va fi omorât.
Dacă fiul proprietarului va fi omorât, fiul constructorului va fi ucis.
Dacă un fiu își lovește tatăl, fiului i se vor tăia mâinile, potrivit Wikipedia.org.
Astăzi, Rusia a dus războiul într-o fază nouă după ce a lansat o rachetă balistică intercontinentală asupra Ucrainei, fiind prima de acest gen de la începutul conflictului, din urmă cu... citește tot
În spațiul public, în preajma alegerilor prezidențiale, se tot vorbește despre „cotele de gen”. Se pleacă de la premisa că în anumite domenii, femeilor nu li se dau aceleași șanse ca... citește tot
Carol al II-lea a fost regele României timp de 10 ani, între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Domnia sa a fost una plină de controverse și mulți oameni politici ai acelor vremuri nu l-au vrut... citește tot