În multe locuri, deochiul este o credință luată foarte în serios și necesită acțiuni imediate pentru a evita răul. Se spune că prin gândurile noastre sau printr-o strălucire invidioasă o persoană este capabilă să provoace rău alteia sub formă de boală, vătămare sau chiar moarte.
„Deochiul” sau „ochiul rău” este un termen folosit pentru a descrie procesul de a fi afectat de vibrațiile Raja-Tama de la o altă persoană, ceea ce înseamnă că cealaltă persoană ne poate afecta prin deochi intenționat sau neintenționat.
În lumea competitivă și materialistă de azi majoritatea oamenilor au defecte de personalitate și de vicii, cum ar fi gelozia, ura sau dorința de afirmare. Aceasta este ceea ce se numește a fi afectat de deochi.
Disconfortul resimțit din cauza faptului că omul este afectat de energii negative (fantome, demoni, diavoli etc.) este, de asemenea, un tip de afecțiune a deochiului.
Deși deochiul este văzut de mulți oameni ca o superstiție pură și ca un fenomen care nu are nici o explicație rațională, ei nu reușesc să recunoască sau să înțeleagă modul în care diverse aspecte ale dimensiunii spirituale pot avea un efect direct asupra noastră.
Prin diferite metode și ritualuri de înlăturare a deochiului s-a constatat că persoanele cărora le-au fost efectuate aceste ritualuri au experimentat o ușurare imediată de la diverse probleme pe care le-au suferit și care nu au putut fi rezolvate prin mijloace convenționale.
Această energie negativă poate afecta pe oricine sau orice, fie că este vorba de un individ, un animal, fie că este vorba de plante sau obiecte neînsuflețite.
Românii cred că deochiul poate fi făcut involuntar sau cu bună știință, iar simptomele la oameni sunt durerile de cap, slăbiciunea, starea de vomă, căscatul continuu și febra. De asemenea, românii spun că atunci când cineva se uită cu invidie la animalele sau la plantele din gospodăria lui acea persoană poate deochia.
„Simptomele bolii cauzate de ochiul rău includ pierderea poftei de mâncare, căscat excesiv, sughiț, vărsături și febră. Dacă obiectul atacat este o vacă, laptele acestuia se poate strica; dacă atacă o plantă sau un pom fructifer, acesta se poate ofili brusc și poate muri”, scrie folcloristul Alan Dundes, în volumul său „The Evil Eye: A Casebook”.
Copiii, fetele tinere și frumoase, dar și femeile însărcinate sau lăuzele sunt cele mai expuse persoane în fața deochiului, însă oricine poate cădea victimă energiilor negative. În multe țări, inclusiv Turcia, Grecia, România și India, lăudarea publică a unui copil este uneori considerată tabu, deoarece complimentul va atrage deochiul. Pentru a-l alunga, părinții copilului pot cere persoanei care a făcut complimentul să „scuipe” imediat copilul în față.
Se spune că deochiul provoacă o serie de alte boli, inclusiv insomnie, oboseală, depresie și diaree. În multe locuri, boala este considerată o problemă magică, precum și o problemă medicală, iar motivul pentru care o anumită persoană cedează din cauza unei boli poate fi atribuit unui blestem în loc de antecedente medicale sau expunere la un virus.
Știința infirmă existența deochiului din motivul foarte simplu că ochiul nu emite nimic: nici raze laser, nici intenție rea. Ochiul este un receptor pasiv al luminii. Lumina se reflectă în ochi, deci ar putea fi o sursă de lumină. Dar apoi, pentru ca lumina reflectată să poarte răul, ar trebui să existe un fel de mecanism prin care lumina respinsă să capteze răul din cornee (care este doar țesut, nici rău, nici bun) și să elibereze blestemul pentru persoana care se uită în acel „ochi rău”.
Mai degrabă expresiile faciale, inclusiv ochii, pot transmite intenții rele, dar numai prin magia psihologiei umane. Nu prin orice mecanism fizic. Un pumn sau o lovitură rapidă, totuși, acesta este un mecanism fizic.
Cel mai răspândit obicei este acela de a purta un șnur sau o fundiță roșie la încheietura mâinii sau la gât. În același timp, bijuteriile din aur sau din argint purtate la gât, la urechi sau la mână protejează împotriva deochiului.
Un alt obicei des întâlnit este cel de „a-ți scuipa în sân” sau de „a scuipa de trei ori la rând”, în timp ce copiilor mici li se zice „să nu-ți fie de deochi”.
Românii din Moldova și din Muntenia fac pe fruntea copiilor frumoși un semn cu un tăciune, cu tină, cu cenușă sau chiar cu cerneală pentru a-i proteja împotriva deochiului. Acest semn, numit benghi sau zbenghi, se face ridicând piciorul drept cu călcâiul întors în sus, se ia puțină tină de pe călcâi, se frământă cu scuipat și cu acest amestec i se face copilului în frunte un punct rotund cât ține buricul degetului arătător. Acest obicei este însoțit și de cuvintele:
„Fugi deochi
Dintre ochi,
Că vine Mama, suflet îndărăt,
Și cum vine te’nghite
Și te prăpădește.
Ce te-a făcut,
Ca Dumnezeu
Ce te-a lăsat,
Și tu (numele) să rămâi
Luminat
Și curat
Ca argintul strecurat;
Ca maică-ta,
Ca steaua în cer,
Amin!”
Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea exista un alt ritual pentru a feri de deochi un copil. Pentru asta, pruncul trebuia lins între ochi și apoi scuipat de trei ori în trei părți, după care se rosteau câteva cuvinte:
„Linge oaia mielișorul,
Ling și eu pe (numele);
Între gene
Între sprâncene,
De deochi,
Între ochi.”
Pentru a se proteja de ochii răi, unii oameni recurg la ritualuri magice pentru a vindeca răul. Într-un studiu publicat în anul 1893, Mihai Canianu descria câteva dintre aceste ritualuri.
Primul dintre acestea este stinsul cărbunilor. Cea care spune descântecul toarnă într-un pahar sau vas apă neîncepută. În mediul rural apa neîncepută reprezintă apa scoasă din fântână din care nu s-a folosit deloc. În acest vas cu apă neîncepută se sting nouă cărbuni aprinși numărându-i descrescător: mai întâi se zice 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1. Se stinge apoi pe 1; apoi se numără iarăși 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1 și îl aruncă iar pe cel din urmă în vas; și tot așa până se epuizează toți cărbunii.
În Muntenia se spune și descântecul:
„După cum se sting cărbunii,
Așa să se stingă deochiul!”
Dacă în timpul descântecului cărbunii cad pe fundul vasului, înseamnă că persoana a fost deochiată. Dacă nu, atunci persoana respectivă are o problemă de natură medicală. Apoi, cel căruia i s-a descântat bea puțin din apa în care au fost stinși cărbunii, își umezește fruntea, mâinile, piciorele, pieptul și restul de apă se aruncă afară.
Un alt ritual se referă la descântec, care era practicat de babele pricepute pentru vindecarea deochiului. În Muntenia, cel lovit de deochi trebuia, pe nemâncate, să adune rouă și să meargă la trei femei să-i descânte. Fiecare femeie descânta de trei ori cu câte un pai de mătură părăsită.
Oul este și el folosit pentru înlăturarea energiilor negative. Oul proaspăt se sparge în apă neîncepută, gălbenușul nu trebuie să se amestece cu apa și cu albușul și se lasă în curte la stele. Se ține paharul în mână și se fixează privirile numai la o singură stea, iar apoi se spune de trei ori un descântec:
„Toate stelele să stea
Numai steaua lui (se spune numele)
Să nu stea
Să umble
Cruciș
Și de-a curmeziș
Să-i aducă leacul lui (se spune numele)
Și-n ou să-l puie.”
Paharul este lăsat până dimineață, iar conținutul se pune pe burta bolnavului. Dacă oul s-a închegat în pahar este semn că persoana care a descântat are har și bolnavul se va vindeca.
Dacă deochiul este grav și nu trece cu nimic, topitul plumbului este un alt ritual care se practica pe vremuri. Plumbul se topea și se punea într-un pahar cu apă. Se spune că după ce stătea puțin în apă se forma o figură cu chip de om. În lipsa plumbului se poate turna ceară galbenă. Și aici se spunea o formulă de către cel care executa acest procedeu:
„Fugi, că fug, fug, fug,
De cap o să te apuc.
Și te-oi tăvăli
Și te-o morosci,
Prin toate gunoaiele,
Curate,
Și necurate.
Să crapi,
Să răscrapi.
Să te topești,
Să te răstopești.
Hodru,
Modru,
Să te duci în codru,
Acolo să rămâi,
Și’nnapoi să nu mai vii.
Ptiu! (scuipă)”
Alte popoare, cum ar fi grecii sau turcii, spun că cei cu ochii albaștri sau verzi deoache. Italienii susțin că doar oamenii răi sau cei care practică magia neagră pot avea această putere de a afecta pe altcineva, iar locuitorii din America Latină spun că se poate deochea oricine dacă este privit cu invidie.
