Predicatul nominal oferă subiectului o însușire, o identitate sau o calitate și este alcătuit din: un verb copulativ (un verb care nu are înțeles de sine stătător, la un mod personal) și un nume predicativ (exprimat prin diverse părți de vorbire).
Întrebările la care răspunde predicatul nominal sunt: cum este? ce este? cine este?, conform sursei.
Casa este frumoasă. (cum este? – este frumoasă; este – verb copulativ; frumoasă – nume predicativ )
Adrian este colegul meu. (cine este? – este colegul meu; este – verb copulativ; colegul – nume predicativ)
Meseria este brățară de aur. (ce este? – este brățară; este – verb copulativ; brățară – nume predicativ)
În construcția unui predicat nominal cel mai des folosit Verb copulativ este a fi.
Mingea este roșie. (este roșie – predicat nominal; este – verb copulativ; roșie – nume predicativ)
Verbul copulativ nu are un înțeles de sine stătător, astfel fără ajutorul numelui predicativ propoziția nu ar putea avea un înțeles complet (Mingea este). De asemenea, pentru formarea unui predicat este numele predicativ nu este suficient. Fără verbul copulativ, partea de vorbire prin care este exprimat numele predicativ ar deveni atribut (Mingea roșie).
Pentru a identifica un predicat nominal este important de recunoscut părțile lui componente, și anume verbul copulativ și numele predicativ.
Rolul verbului copulativ este de instrument gramatical, acesta nu are înțeles de sine stătător și leagă subiectul de cuvântul care identifică sau califică subiectul (numele predicativ).
Așa cum am menționat și mai sus, cele mai multe predicate nominale au ca verb copulativ verbul a fi. Alte verbe care pot fi verbe copulative: a se afla, a se găsi, a însemna, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a reprezenta.
Exemple: Câștigătorul cursei este Adrian. (este Adrian – predicat nominal; este – verb copulativ; Adrian – nume predicativ)
Prietena mea se face medic. (se face medic – predicat nominal; se face – verb copulativ; medic – predicat nominal)
Elementul predicatului nominal care califică sau identifică subiectul este numele predicativ.
Eu sunt ziarist. (ziarist – identifică subiectul)
Eu sunt harnică. (harnică – califică subiectul)
Din cauza faptului că verbul a fi poate fi verb copulativ sau predicat verbal, identificarea predicatului nominal poate fi dificilă complicată. Pentru o identificare corectă este important să urmat pașii de mai jos.
Ușa casei este de fier.
Marcăm doar verbul „este”, pentru a vedea dacă este copulativ sau predicat verbal și se notează cu P.
Ușa casei este (P) de fier.
Pentru a afla subiectul punem întrebare: Cine este?; răspuns – ușa și-l notăm cu S.
Ușa (S) casei este (P) de fier.
Pentru a afla predicatul întrebăm subiectul: ce se spune despre ușă? răspuns – „este de fier”. De aici, reiese că nu se spune că există undeva, ci că are o caracteristică (de fier). Prin urmare, propoziția are un predicat nominal „este de fier”.
Prin eliminarea verbului se obține din numele predicativ un atribut („ușa este de fier”→ „ușa de fier”), exact ce indică numele predicativ, o caracteristică a subiectului.
Făcând această verificare suplimentară, se decoperă că verbul „este” nu are înțeles de sine stătător și că are rolul de a face legătura între subiect și o parte de propoziție care exprimă caracteristica lui.
