Rugăciunea reprezintă hrană pentru suflet. Cu ajutorul acesteia, omul se simte mai aproape de Dumnezeu. Prin rugăciune ne confesăm Tatălui Ceresc și cerem intervenția sa în viața noastră. De multe ori, credincioșii apelează și la acatiste care sunt imnuri de laudă, închinate lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau unuia dintre sfinți.
Potrivit credințelor din religia ortodoxă, un acatist reprezintă modalitatea prin care un credincios cere ajutorul forțelor divine în anumite momente din viața sa, dar reprezintă totodată și posibilitatea de a realiza o legătură cu lumea sfântă.
Trebuie specificat că foarte mulți credincioși confundă slujba în sine a Acatistului cu unele pomelnice, unde sunt înșirate dorințe personale. Un acatist este o slujbă liturgică ortodoxă prin care se rememorează evenimente sfinte şi se cere intervenţia lui Dumnezeu şi a Sfinţilor în viaţa credincioşilor.
Termenul de acatist vine din grecescul „ahatistos”, a sta jos, a ședea, fiind opusul cuvântului „Catismă”. Acatistele nu reprezintă altceva decât rugăciuni, prin care cere intervenția forțelor divine, spre a ne ajuta sau a ne izbăvi la vreme de nevoie și de necaz. Termenul de acatist desemnează în primul rând slujba liturgică alcătuită de Biserică întru cinstirea unui sfânt, aducându-i acestuia laudă pentru viaţa sa fără de păcat şi pentru minunile pe care le înfăptuiește în viaţa credincioşilor.
Credincioșii din lumea întreagă trebuie să știe că slujba Acatistului unui sfânt se citeşte de regulă în ziua prăznuirii sale, fie dimineaţa, înaintea săvârşirii Sfintei Liturghii, fie seara, după slujba Vecerniei. Trebuie specificat că există acatiste închinate diferiților sfinți, dar și Maicii Domnului precum și lui Iisus Hristos.
Credincioșii fac tot felul de pomelnice în care își înșirează dorințele lor personale și le trimit preotului pentru a fi citite după slujba Acatistului. De aceea este indicat ca în acele expuneri să nu existe superficialitate, altfel intervenția divină poate să nu apară în viețile noastre.
Primul acatist ce a fost scris este Imnul Acatist al Bunei-Vestiri şi a fost întocmit de Patriarhul Serghie al Constantinopolului la vreme de necaz. Acesta se citeşte mai ales la Utrenia din sâmbăta a cincea a Postului Mare. Acatiste au mai toți sfinții, dar printre cele mai cunoscute sunt Acatistul Sfintei Cruci, Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul, Acatistul Sfinților Apostoli, Acatistul Sfântului Gheorghe, Acatistul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Acatistul Sfinților Ioachim și Ana, Acatistul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, Acatistul Sfintei Filofteia, Acatistul Sf. Pantelimon, Acatistul Sfinților Trei Ierarhi și multe altele, potrivit libertateapentrufemei.ro.
Într-un acatist oamenii cer intervenția divinității pentru diferite evenimente din viața lor, cum ar fi: nașterea sănătoasă a copilului, dezlegarea de farmece, pentru sănătatea celor dragi și multe altele. Atunci când se întocmește un acatist credincioșii trebuie să respecte următoarele reguli: în partea dreaptă sus a foii se trece data, la mijlocul acesteia se scrie Acatist și se va specifica numărul de zile pentru care vrei să ți se citească acatistul (7, 10, 30 de zile etc). Sub cuvântul „Acatist” se scrie dacă acesta este pentru vii sau morți și, după aceea, se enumerează persoanele (DOAR PRENUMELE) pentru care preotul va trebui să se roage.
Trebuie specificat că ordinea nu este obligatorie, însă preotul va acorda o atenție deosebită persoanelor care au ajutat la formarea spirituală a credinciosului.
Finalul acatistului pentru vii se termină cu următoarea formulă: „Mulțumim Domnului pentru toate cele dăruite și ne rugăm pentru…”, frază care va fi completată de fiecare cu dorințele și nevoile pe care le are. Acatistul pentru morți se încheie cu următoarea formulă: „Cu tot neamul lor cel adormit”. Indiferent dacă acatistul este pentru vii sau morți, la final se scrie „Amin”.
Foto: Pexels.com
