Legiunea străină franceză este o forță militară de elită formată inițial din voluntari străini plătiți de Franța. Acum este formată din soldați voluntari din orice colț al lumii, inclusiv din Franța, pentru serviciul în Franța și în străinătate.
În cea mai mare parte a istoriei sale, legiunea a menținut, de asemenea, statutul excepțional de a fi o unitate voluntară de militari. A pierdut această distincție când Franța a renunțat la recrutare la începutul secolului 21, dar și-a păstrat totuși statutul de elită. Astăzi, cu o forță de aproximativ 8.000 de oameni, Legiunea străină este una dintre unitățile preferate ale armatei franceze pentru serviciul de peste mări. Au avut acțiuni în războiul din Golful Persic din 1990-1991 și de atunci a fost trimisă deseori în Africa, precum și în Asia de Sud-Est, Balcani și Afganistan.
În aprilie 1863, o bătălie între Legiunea străină franceză și armata mexicană a arătat cât de eficienți puteau fi cu adevărat legionarii. Doar 65 de bărbați, legionarii s-au luptat împotriva unei forțe de aproximativ 3.000 soldați la Bătălia de la Camarón.
În ciuda șanselor copleșitoare, mica patrulă de legionari a provocat pierderi teribile forțelor mexicane care, inițial, au refuzat să se predea. Ofițerii francezi au solicitat forței mexicane să se predea de mai multe ori, fără succes însă.
Închiși în interiorul unei ferme, doar cinci mexicani au rămas capabili să lupte (majoritatea au fost uciși sau răniți) și au lansat baionetele împotriva forței opuse, până când în cele din urmă au fost înconjurați și obligați să se predea.
Astăzi, Legiunea încă sărbătorește și comemorează victoria de atunci, iar mâna de lemn a comandantului lor ucis, căpitanul Danjou, este cea mai de preț avere de la Muzeul Legiunii din Aubagne.
Deși trupele care deservesc Legiunea provin din 138 de țări diferite, legionarii pot deveni în cele din urmă cetățeni francezi. După ce au slujit cel puțin trei ani onorabil, aceștia pot aplica pentru a fi cetățeni. Au și o cale mult mai rapidă: dacă sunt răniți pe câmpul de luptă, pot deveni cetățeni printr-o dispoziție numită „Français par le sang versé” („Francez prin sânge vărsat”), potrivit The Telegraph. Guvernul francez a permis această prevedere automată a cetățeniei în anul 1999.
De-a lungul istoriei sale, Legiunea străină franceză și luptătorii ei au fost văzuți ca fiind de sacrificiu. Străinii care continuă să se alăture acceptă posibilitatea morții lor într-un loc îndepărtat. Dar sacrificiul fără sens a devenit treptat o virtute în sine, potrivit unui articol Vanity Fair despre Legiune.
„Nu are rost să încercăm să înțelegem. Timpul este lipsit de importanță. Suntem praf de stele. Nu suntem nimic. Fie că mori la 15 sau 79 de ani, peste o mie de ani nu are nicio semnificație. Așa că la naiba cu grijile legate de război”, a declarat un vechi legionar pentru Vanity Fair.
Legiunea obișnuia să accepte pe oricine, în special criminali și inadaptați, fără prea multe întrebări, dar acum există un proces de recrutare mult mai amănunțit
De la fondarea sa în 1831, Legiunea a devenit singurul loc de evadare pentru cei cu trecuturi pătate. Bărbații cu antecedente penale, afaceri dubioase sau dezertori din armatele țării lor de origine au fost acceptați în Legiune, fără a le fi puse întrebări.
Legiunea va accepta în continuare dezertorii și alți răufăcători minori, dar nu este atât de ușor pe cât a fost odinioară. Noilor recruți li se oferă o serie de teste fizice, de inteligență și psihologice înainte de a primi chiar și orice fel de antrenament. Mai târziu în acest proces, recruții sunt examinați și întrebați despre „motivație” pentru a elimina pe cei care nu au dorința de a ajunge în armată.
Plata este teribilă, la fel și beneficiile, dar nu pare să conteze. În ciuda promisiunii unei vieți foarte aspre și a posibilității de a fi trimiși să lupte oriunde, mii de legionari sunt recrutați în fiecare an. Legionarii se așteptă la desfășurări în medii austere și/sau pot vedea o mulțime de lupte. Legiunea se află în prezent în Afganistan și Mali.
Foto: Wikipedia
