Francmasoneria sau masoneria este considerată de majoritatea oamenilor un cult religios, o societate secretă care a condus și, încă, dirijează lumea din umbră. Ritualurile secrete ale masoneriei au fost dezvăluite, de-a lungul timpului, și sunt foarte ciudate.
Scriitorul american Adam Parfrey a fost fascinat de această lume secretă și a scris o carte intitulată „Ritual America: Secret Brotherhoods and Their Influence on American Society” (Ritualurile Americii: Frății secrete și influența lor asupra societății americane). Acesta a strâns, timp de 20 de ani, informații și 4.000 de poze secrete legate de masonerie, iar 400 dintre ele au fost făcute publice.
În România, Francmasoneria este organizată în mai multe obediențe, Marea Lojă Națională Română fondată 1880, Marea Lojă Națională Unită din România, apoi Marea Lojă Națională din România, Marele Orient de Rit Scoțian Antic și Acceptat din România, Marea Lojă Regulară a României, Marea Lojă Națională a României, Marele Orient din România UMSOI și Marele Orient al României.
Masonii folosesc simboluri, în special, pentru a comunica și nu dezvăluie tot adevărul, ci lasă membri să fie călăuziți de acele figuri. Principalele simboluri masonice sunt: „Trei Mari Lumini” (Echerul, Compasul și „Volumul Sfintei Legi”), dar și litera „G” scrisă în interiorul unui echer și al unui compas, reprezentând iniţiala cuvintelor God (zeu), geometrice, generare, geniu, gnoză.
Calificările de bază pe care trebuie să le ai pentru a te alătura unei loji francmasone par simple, dar sunt destul de excluzive. În primul rând, cu excepția câtorva capitole neoficiale, numai bărbații sunt bineveniți să devină masoni. Oricine dorește să se alăture trebuie să fie sponsorizat de doi membrii consacrați, deși moștenirea este posibilă. În cele din urmă, toți cei care doresc să se alăture trebuie să ateste că au o credință într-o singură putere supremă – un zeu monoteist, dar nu neapărat în cea creștină. Cu alte cuvinte, numai bărbații care cred în Dumnezeu se pot alătura, dar chiar și atunci au nevoie de conexiuni.
Organizația este de obicei descrisă ca fiind „religioasă, dar nu o religie” și nu susțin nicio religie monoteistă față de alta. Religia nu este singurul subiect interzis într-o lojă, întrucât și discuțiile despre politică sunt interzise.
Frăția francmasonilor se bazează pe egalitate și echitate în cadrul organizației. O mare varietate de oameni s-au alăturat ordinului, inclusiv un număr mare de președinți și alte persoane importante și influente. Cu toate acestea, titluri grandioase sunt lăsate afară atunci când se intră într-o lojă masonică.
S-a zvonit de mult că toți francmasonii învață o strângere de mână secretă, dar acest lucru nu pare a fi adevărat. Cu toate acestea, fiecare lojă are cu siguranță propriile ritualuri, strângeri de mână, parole și loviturile secrete.
Unul dintre principalele motive pentru care francmasoneria este atât de asociată cu obiceiurile satanice și cu alte credințe întunecate este ritualul de inițiere, cu adevărat macabru, prin care trebuie să treci pentru a fi acceptat. Deși, procesul exact diferă de la capitol la capitol, caracterul comun este de obicei o moarte simulată în care individul este legat la ochi cu o frânghie în jurul gâtului și apoi are un cuțit sustras la pieptul gol.
În cele din urmă, un francmason poate avansa în grade în organizație și poate deveni Maestru Mason, după care este invitat să se alăture Ordinului Suprem al Sfântului Arc Regal. Se pare că acesta este momentul în care membrii devin la curent cu secretul suprem – adevăratul nume al Marelui Arhitect al Universului. Cu alte cuvinte, numele adevărat al lui Dumnezeu. Desigur, acest presupus secret s-a scurs de mult, iar numele adevărat al lui Dumnezeu este Jahbulon.
Există o mulțime de reguli ale masonilor, însă toate se bazează pe „Codul Iustinian”, o codificare a dreptului roman care a fost ordonat de împăratul Iustinian în secolul al VI-lea. „Codul Justinian” a fost unul îndelungat, dar masonii încearcă să urmeze esența acestuia – „să trăiască cinstit, să nu rănească pe nimeni și să dea fiecăruia cuvenitul cuvenit„. O persoană poate încălca Legea masonică din mai multe motive, de la cele grave la cele incredibil de meschine. În calitate de organism non-politic, masoneria a interzis în mod specific orice acțiune împotriva statului, astfel încât a exclus cele mai multe infracțiuni reale. Totodată, sunt interzise certurile la o întâlnire sau aducerea unor dispute exterioare în lojă. Membrii ar putea fi mustrați în funcție de gravitatea faptei.
Deși numai francmasonii trebuie să respecte legea masonică, oricine îi poate acuza că au încălcat-o. Orice acuzație ridicată împotriva unui membru trebuie investigată integral, astfel încât capacitatea surselor externe de a face acuzații este destul de semnificativă. Atunci când un membru este acuzat că a încălcat legea masonică, acesta trebuie să se confrunte cu un proces, iar fiecare membru prezent într-o lojă va da un verdict de vinovăție sau nevinovăție.
Pedeapsa maximă pentru un membru din masonerie o reprezintă expulzarea din organizație. Aceasta este totală și elimină dreptul unei persoane de a intra în orice lojă masonică oriunde, toate drepturile și privilegiile câștigate anterior sunt luate, precum și dreptul de a solicita din nou afilierea vreodată. Potrivit regulilor secrete, se pare că există pedepse mult mai grave decât expulzarea, dacă nu se respectă legile masonice. Astfel, pentru membrii din lojile inferioare care fac publice secretele lor trebuie să-și smulgă limba, în timp ce pentru masonii mai mari în grad trebuie să le fie scoasă inima. Maeștrii care împărtășesc secretele finale trebuie să le fie despicat craniul, ceea ce pare a fi o condamnare la moarte.
Masoneria este o societate discretă sinonimă cu misticismul. Potrivit definiției, masoneria este un ordin inițiatic ai cărui membri sunt înfrățiți prin idealuri comune morale, spirituale și sociale, prin inițierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate sacre) și, în majoritatea ramificațiilor, prin credința într-o „Putere Supremă“ spusă „Mare Arhitect al Universului“.
Cuvântul ”mason” provine din substantivul francez „mason” care înseamnă „zidar”. Numărul francmasonilor în lume este de circa patru milioane, majoritatea în Statele-Unite și în Europa occidentală și trebuie specificat faptul că mentalitatea membrilor nu este deloc una religioasă.
Foto: ranker.com și vice.com
