Maria Tănase a fost considerată, de specialiștii în domeniu și nu numai, regina muzicii populare românești. Cântecele sale au rămas în istorie și sunt ascultate cu plăcere și în prezent. Vocea sa era inconfundabilă, fapt pentru care celebrul Nicolae Iorga a numit-o, în anul 1938, „Pasărea măiastră”.
Maria Tănase s-a născut pe 25 septembrie 1913, la București. A fost al treilea copil al Anei Munteanu și al lui Ion Coandă Tănase. Maria Tănase își face debutul în lumea artistică în mai 1934, când se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. De aici, viața ei se schimbă complet, iar în 1937 deja imprima cântece pentru casa de discuri „Columbia”.
Pe data de 20 februarie 1938 își face debutul la radio, când a susținut un recital de cântece românești, la emisiunea „Ora satului”. Maria Tănase interpretează următoarele melodii: „M-am jurat de mii de ori”, „Șapte săptămâni din post”, „Ce-i mai dulce ca alvița”, „Cine iubește și lasă”, „Geaba mă mai duc acasă”, „Mărie și Mărioară”, „Țigănească” și „Când o fi la moartea mea”.
Spre sfârșitul anului 1940, Garda de Fier îi interzice să mai cânte și distruge toate discurile de patefon, sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Motivul era de fapt altul și anume că Maria Tănase avea prieteni evrei și democrații.
Odată cu instaurarea comunismului vocea Mariei Tănase prinde din nou glas, iar după un turneu artistic la Istanbul aceasta este făcută cetățean de onoare de președintele Turciei. Nu multa lume știe, însă că la începutul anilor ’40, Maria Tănase a fost agentă de legătură și influență a Serviciului Special de Informații (SSI), condus de Eugen Cristescu. În decembrie 1950, aceasta s-a căsătorit cu juristul Clery Sachelarie (Clearch Raul Victor Pappadopulo-Sachelarie).
De-a lungul vieții, Maria Tănase a cântat în numeroase restaurante și localuri bucureștene (mai ales în perioada interbelică): „Neptun”, „Café Wilson”, „Parcul Aro”, „Luxandra”, „Luther”, „Continental”, „Prispa-naltă” din Piața Obor.
În primăvara anului 1963, Maria Tănase se afla într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, când a aflat că suferă de cancer la plămâni. Aceasta și-a întrerupt prestația artistică și a revenit în București pe 2 mai. Din păcate, doctorii nu au avut ce să mai facă, iar Maria Tănase se stinge din viață, la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10.
Înainte să treacă în lumea celor „drepți”, aflată pe patul de spital, rezemată de o pernă cu petale de trandafir, Maria Tănase a cântat personalului medical melodia „Lung îi drumul Gorjului”.
În camera de spital pe un cuier era atârnată o rochie albă, pe care o va îmbrăca pe ultimul drum. Totodată, aceasta a cerut câteva flori din grădina tatălui ei și, după aceea, s-a întors către notar pentru a-i dicta testamentul, ce reprezenta un lanţ de rugăminţi, fiind încredinţat lui Temistocle Popa.
Pe cap să mi se pună colţarul cu pichet alb, iar în picioare numai ciorapi albi, scurţi, fără pantofii care m-au chinuit toată viaţa. După moarte, trupul nescaldat, ci numai şters cu alcool, să fie pus la dispoziţia medicilor, dacă vor socoti că-i de folos cercetărilor ştiinţei. Pe un drum secetos – dornic de apă – să se scobească adânc o fântână pentru drumeţii însetoşaţi. Ritualul înmormântării să fie cât mai sobru. Aş vrea ca mama să nu afle de moartea mea, să i se spună că sunt plecată undeva în străinătate, pentru tratament, a fost scris în testamentul Mariei Tănase.
Din păcate, singură dorință îndeplinită după moartea ei a fost aceea de a fi înmormântată pe un pat de flori, fiica ei adoptivă Minodora Nemeș ducând la bun sfârșit acest lucru. La înmormântarea artistei au venit aproape un milion de oameni și statul a declarat zi de doliu național.
Foto: Wikipedia.org
