Românii sunt mari consumatori de covrigi. În mai toate orașele țării găsești magazine de panificație care vând astfel de produse. Fie că sunt cu sare, mac sau susan, covrigii sunt delicioși și sunt cumpărați de la mic la mare. Puțini însă știu care este istoria covrigilor și cum a apărut primul astfel de produs de panificație.
Covrigii sunt produse de panificație, în formă circulară presărați cu susan, mac sau doar sare. Ei sunt foarte consumați cu precădere în Europa de Est, în țări precum Serbia, Bulgaria, Grecia Turcia, România, dar și în alte părți ale Balcanilor, precum și în Orientul Mijlociu.
În limba turcă covrigul se traduce „simțit” , în greacă „koulouri” , în sârbă „đevrek” , în bulgară „gevrek”. Acesta din urmă provine din limba turcă și înseamnă „crocant”, la fel ca și termenul „simțit”.
Așadar, originea covrigilor este greu de descifrat, însă unii istoricii consideră că ei au apărut prima dată în Germania, alții atribuie meritul călugărilor din Italia. Un lucru este cert, covrigii își au o istorie îndelungată, veche de sute de ani. După mai multe cercetări a fost descoperit cel mai vechi covrig din lume în Germania, în timpul unei excavări, în apropierea Dunării, la Regensburg. Analizele au arătat că acesta fusese realizat acum 250 de ani.
Potrivit specialiștilor în domeniu, cea mai veche rețetă de covrigi, care s-a păstrat până în prezent, datează din 1607, figurând într-o carte intitulată „Tezaur de sănătate”. Ingredientele erau aceleași ca și în ziua de astăzi: făină, ouă, unt, apă caldă. Toate acestea se amestecau până se omogenizau și se crea coca. După aceea, din ea se modelau covrigii, care se puneau în apa caldă, apoi în apa rece și se introduceau în cuptor.
Covrigii sunt serviți diferit în funcție de zona geografică. De exemplu, în Turcia ei se mănâncă alături de un ceai, jeleu de fructe, gem sau brânză. În schimb, în România covrigii pot fi serviți singuri sau alături de un pahar de vin. Ideea a apărut pentru prima dată în Buzău, în secolul al XIX-lea, când covrigii au fost introduși de vânzătorii greci care doreau să stimuleze consumul de vin. Astfel, a fost gândită o strategie pentru a-și atrage consumatorii și au fost oferiți covrigi calzi și aromați.
La Festivalul Medieval de la Sighișoara, din anul 2015, a fost copt cel mai mare covrig din lume, numit „Hrana Uriașilor”. Potrivit datelor oficiale, acesta a măsurat 20 de metri în diametru și a avut o suprafață desfășurată de 64 metri liniari. Bucătarii au susținut că la aluatul din care a fost preparat s-au folosit 100 kg de făină și 1 kg de drojdie.
Se spune că la Buzău se fac printre cei mai buni covrigi. În orașul Buzău sunt astăzi zeci de simigerii al căror cel mai vândut produs este covrigul subțire. Se spune că pe la 1800, Buzăul era un important oraș-târg din Muntenia. Aici poposeau lunar sute de negustori bulgari, greci și sârbi care își vindeau produsele. Grecii și bulgarii au descoperit interesul negustorilor pentru alimente, astfel că și-au deschis cârciumi în care serveau clienții cu un produs alimentar, în formă de inel cu o coajă aurie şi crocantă. Acesta purta denumirea de „kovrig” (cuvântul este de origine bulgară) și avantajele lui erau prețul scăzut și rapiditatea cu care putea fi preparat.
De-a lungul timpului, micii afaceriști din Buzău au speculat necesitatea unui produs precum covrigul și l-au dus la mare artă. Astăzi, covrigii de Buzău se află pe lista celor 13 produse românești bio, devenite marcă înregistrată în Uniunea Europeană, alături de magiunul de Topoloveni, salamul de Sibiu, cârnații de Pleșcoi, țuica, pălinca de Maramureș etc.
Foto: Pexels.com
