Celulele albe din sânge, numite și leucocite sunt o componentă celulară a sângelui care apără organismul împotriva infecțiilor, a bolilor, corpurilor străine prin distrugerea agenților infecțioși și a celulelor canceroase prin producerea de anticorpi.
Un om adult sănătos are între 4.500 și 11.000 de celule albe din sânge pe milimetru cub de sânge. Fluctuațiile numărului de celule albe apar în timpul zilei; se obțin valori mai mici în timpul odihnei și valori mai mari în timpul efortului.
O creștere anormală a numărului de celule albe este cunoscută sub numele de leucocitoză, în timp ce o scădere anormală a numărului este cunoscută sub numele de leucopenie. Numărul de celule albe poate crește ca răspuns la efort fizic intens, convulsii, reacții emoționale acute, durere, sarcină, travaliu și anumite stări de boală, cum ar fi infecțiile și intoxicațiile.
Numărul poate scădea ca răspuns la anumite tipuri de infecții sau medicamente sau în asociere cu anumite afecțiuni, cum ar fi anemia cronică, malnutriția sau anafilaxia.
Deși celulele albe se găsesc în tot organismul, cele mai multe apar în țesuturi, unde luptă împotriva infecțiilor. Ca celule vii, supraviețuirea lor depinde de producția lor continuă de energie. Căile chimice utilizate sunt mai complexe decât cele ale celulelor roșii din sânge și sunt similare cu cele ale altor celule tisulare.
Celulele albe, conținând un nucleu și capabile să producă acid ribonucleic (ARN), pot sintetiza proteine. Celulele albe sunt foarte diferențiate pentru funcțiile lor specializate și nu suferă diviziune celulară (mitoză) în fluxul sanguin.
Cu toate acestea, unele își păstrează capacitatea de mitoză. Pe baza apariției lor la microscopul cu lumină, celulele albe sunt grupate în trei clase majore – limfocite, granulocite și monocite – fiecare dintre acestea îndeplinind funcții oarecum diferite.
Infecțiile, obstrucția tractului urinar sau a vezicii urinare pot determina apariția unui număr crescut de leucocite în urină.
Infecțiile pot fi mai severe la femeile însărcinate și este important ca acestea să primească tratament, deoarece le poate complica sarcina.
Riscul de a dezvolta o infecție bacteriană este mare dacă urina este ținută mult timp în vezica urinară și este amânat momentul de a merge la toaletă. Când urina rămâne în vezică, cresc șansele ca bacteriile să crească în număr, ceea ce poate duce la o infecție a vezicii urinare.
Cistita necomplicată este un alt nume pentru o infecție urinară limitată la vezică la persoanele sănătoase care nu sunt însărcinate. Pietrele la rinichi, o tumoare în pelvis sau un alt tip de blocaj în tractul urinar pot provoca, de asemenea, apariția mai multor leucocite.
Leucocitele din urină nu provoacă neapărat simptome. Dacă există leucocite în urină, simptomele pot varia în funcție de starea care determină acumularea leucocitelor în urină.
Aceste simptome pot fi:
Obstrucțiile din tractul urinar pot provoca o serie de simptome în funcție de locația și tipul de obstrucție. În majoritatea cazurilor, principalul simptom este durerea pe una sau ambele părți ale abdomenului. Pietrele la rinichi pot provoca simptome similare cu o infecție de tract urinar, dar pot include și greață, vărsături și dureri intense.
De cele mai multe ori, medicul recomandă tratament cu antibiotice dacă o persoană este diagnosticată cu orice tip de infecție bacteriană. Dacă nu sunt frecvente infecțiile urinare, atunci este recomandat un tratament cu antibiotice pe termen scurt. Însă dacă infecțiile recidivează, medicul poate prescrie un tratament mai lung cu antibiotice și teste suplimentare pentru a vedea dacă există motive specifice pentru infecțiile repetate.
Foto: Britannica
