Toată lumea are în sânge atât celule roșii (globule roșii), cât și globule albe. Cele roșii dau sângelui culoarea și tind să primească mult mai multă atenție.
Pe măsură ce eritrocitul se îndreaptă spre țesuturile care necesită oxigen, acesta renunță la oxigen și preia dioxidul de carbon, apoi se deplasează înapoi la inimă și plămâni pentru schimbul de gaze și pentru a obține mai mult oxigen.
În traseul său, celulele roșii întâmpină o varietate de globule albe diferite, iar limfocitele sunt unele dintre ele.
Limfocitele sunt unele dintre numeroasele tipuri de globule glicemice. Acestea sunt de diferite tipuri și există diferențe importante între ele.
Sistemul limfatic este un sistem de canale – vasele limfatice – în care globulele albe, cum ar fi limfocitele, sunt cele mai frecvente tipuri de celule. Acest sistem conţine un fluid aproape limpede, denumit limfă, care circulă în organism prin vase limfatice de dimensiuni diferite. Distruge şi îndepărtează virusurile şi bacteriile din organism.
Este o componentă importantă a sistemului nostru natural de apărare – sistemul imunitar – şi ne ajută să luptăm împotriva infecţiilor.
Sistemul limfatic ajută la transportul celulelor, proteinelor, nutrienţilor şi produşilor de degradare în organism.
Cei din laboratoarele de recoltare a sângelui analizează limfocitele privind printr-un microscop. Personalul medical iau o picătură de sânge și o întind pe un diapozitiv. Acolo se pot vedea limfocitele printre toate celulele roșii din sânge.
Limfocitele sunt mai mari decât celulele roșii din sânge (globule roșii).
Acestea sunt mai puține sau mai puțin frecvente decât globulele eritrocitare și nu sunt la fel de mari ca monocitele din sânge.
La fel ca toate celulele sanguine, atât roșii, cât și albe, limfocitele își încep călătoria vieții în măduva osoasă. Odată ce o persoană se naște, măduva osoasă devine ca o fabrică pentru producerea de noi celule sanguine. Limfocitele vin în două tipuri principale, celulele T și celulele B. Ambele sunt limfocite, dar au „locuri de muncă” diferite.
Se pare că limfocitele T au o poveste oarecum unică când vine vorba de originea lor – o poveste care reflectă slujbele lor foarte complicate de celule adulte. „T” din celulele T reprezintă, de fapt, timusul, în timp ce „B” din celulele B se referă la măduva osoasă.
Există multe diferențe între celulele B și celulele T, chiar dacă ambele sunt limfocite. Celulele B și celulele T sunt asociate cu diferite „teritorii” ale sistemului imunitar. O parte a sistemului imunitar – teritoriul dominant cu celule B – este axată pe producerea de anticorpi care se pot lega de invadatori străini și pot duce la distrugerea lor.
Cealaltă parte a sistemului imunitar – teritoriul dominant cu celule T – se concentrează pe recunoașterea invadatorilor și apoi uciderea lor directă, printr-o secvență de recunoaștere foarte specifică care duce la bătălie de la celulă la celulă.
Atunci când limfocitele cresc și se înmulțesc necontrolat apare limfomul. Cancerul apare la un moment dat în dezvoltarea diferitelor tipuri de limfocite. Limfocitele canceroase pot migra în multe părți ale corpului, inclusiv ganglionii limfatici, splina, măduva osoasă, sânge sau alte organe și pot chiar să formeze o masă într-un singur loc, numită tumoare.
