Ce sunt sărindarele și când se fac? Ce semnificație au acestea?

Una dintre practicile cultice foarte obișnuite în Biserica Ortodoxă este pomenirea credincioşilor, vii şi adormiţi, la diferite slujbe religioase şi în anumite momente ale acestora.

Înca din secolul al IV-lea, numele credincișilor se scriau pe diptice. Acestea erau niște tăblițe ce se puteau închide ca o carte și aveau interiorul cerat pentru scris și exteriorul împodobit cu ornamente.

Acest obicei se păstrează și astăzi, la Liturghie se trece numele celor vii și celor adormiți pe un pomelnic și se împăturește în două. De regulă, credincioșii scriu în partea stângă pe cei vii și în partea dreaptă pe cei care nu mai sunt, specificând clar „vii” si „adormiţi”. Biserica spune că aceste rugăciuni fac bine sufletelor celor care sunt trecuți pe acele pomelnice.

Sărindarul este o rânduială mai specială care are o durată mai lungă, preotul citind numele de pe pomelnic timp de 40 zile sau la 40 de Liturghii. „Sărindar” înseamnă patruzeci în limba greacă, iar în limba slavonă îl întâlnim sub numele de soroc.

Sărindarele sunt de două feluri: sărindare individuale sau de obște.

Ce sunt sărindarele individuale?

Pe site-ul Parohiei Șerban Vodă, sărindarul cel mai cunoscut este cel individual. În acest sărindar se pomenește sufletul unei persoane decedate sau ale mai multor decedați ai familiei la 40 de Liturghii consecutive. De asemenea, credincioșii pot trece rugăciuni pentru pentru buna sporirea casei și binele familiei. Pentru săvârșirea celor 40 de Liturghii, cei care aduc sărindarele aduc și prescuri, vin, lumânări, tămâie. Slujba de încheiere se face acasă, preotul sfințind tot ceea ce se dă de pomană mâncare, haine și vase.

Ce sunt sărindarele de obște?

Conform aceleiași surse, sărindarul de obşte are loc atunci când preotul oficiază Sfânta Liturghie timp de patruzeci de zile neîntrerupt, pentru un eveniment mai important din viaţa comunităţii: sfinţirea bisericii, sfinţirea unei fântâni, hirotonie etc. La acest sărindar preotul va pomeni, la Proscomidie, patruzeci de zile la rând, pomelnicele de vii şi de morţi date de cei care au contribuit la construcția sau renovarea bisericii, fântânii etc.

Slujba de încheiere a acestui sărindar se face la biserica sau la fântâna respectivă, iar cu aceasta ocazie, preotul va binecuvânta şi va sfinţi, prin stropire cu apă sfinţită, toate darurile de bucate aduse de credincioşi săvărşind aceeaşi rânduială ca la slujba de încheiere a sărindarului individual.

Când se fac sărindarele?

De regulă, creștinii ortodocși aduc sărindare la biserică la începutul posturilor mari, mai ales la începutul Postului Sfintelor Paşti. În toate sâmbetele acestui post mare, Biserica face pomenire specială pentru cei adormiţi săvârşind slujba Liturghiei şi a Parastasului. Dezlegarea sărindarelor se face in Sâmbăta Floriilor.

Doar în mănăstiri, Sfânta Liturghie are loc zilnic și se poate da un pomelnic sărindar în orice perioadă a anului.

Tot sărindar este și atunci când se merge la biserică sau direct la mormânt și se pomenește sufletul celui adormit aducând colivă, cu un colac sau covrig mai mare (numit căpeţel), puţin vin şi lumânare. Preotul face parastasul pe scurt (trisaghion) şi stropeşte mormântul cu vin. În Muntenia și Dobrogea poartă numele de capete sau căpețele, iar în Moldova și Bucovina se numește panahidă.

Foto: Icoana diptic