Ce verbe se conjugă cu „avoir” și ce verbe se conjugă cu „être”?

În limba franceză, există două auxiliare principale utilizate în conjugarea verbelor în timpurile compuse: „avoir” și „être”. Verbele care se conjugă cu „avoir” sunt cele care exprimă acțiuni, în timp ce verbele care se conjugă cu „être” sunt cele care exprimă stări sau schimbări de stări. Iată o listă cu exemple de verbe care se conjugă cu fiecare dintre aceste auxiliare:

Verbe care se conjugă cu „avoir” (exemple):

1. J’ai mangé (am mâncat)
2. Tu as couru (ai alergat)
3. Il/elle/on a parlé (a vorbit)
4. Nous avons dansé (am dansat)
5. Vous avez écrit (ați scris)
6. Ils/elles ont joué (au jucat)

Alte verbe care se conjugă cu avoir sunt: aller, arriver, descendre, monter, entrer, sortir, partir, venir, rester, tomber, naître, mourir etc.

Majoritatea verbelor se conjugă cu „avoir” în timpurile compuse.

Verbe care se conjugă cu „être” (exemple):

1. Je suis allé(e) (am mers)
2. Tu es arrivé(e) (ai ajuns)
3. Il/elle/on est parti(e) (a plecat)
4. Nous sommes resté(e)s (am rămas)
5. Vous êtes tombé(e)(s) (ați căzut)
6. Ils/elles sont nés(es) (au fost născuți)

Verbele care exprimă mișcarea, schimbările de loc, stările de bine, stările de rău, apariția și dispariția se conjugă de obicei cu „être” în timpurile compuse. Acestea sunt denumite și „verbele devenite” sau „verbele de stări”.

Excepții care se confundă și cu avoir și cu être

Ca în gramatica oricărei limbi, există câteva excepții la această regulă.

Există câteva verbe care sunt excepții și care, de obicei, se conjugă cu „avoir” în timpurile compuse, deși ar putea părea că ar trebui să se conjugă cu „être” datorită semnificației lor. Câteva exemple de astfel de verbe includ:

1. Avoir (a avea): Acesta este un caz evident de excepție, deoarece „avoir” este folosit atât ca verb auxiliar (cu „être”) cât și ca verb principal (cu „avoir”) în timpurile compuse.
2. Faire (a face): De obicei, „faire” se conjugă cu „avoir” în timpurile compuse, de exemplu: „J’ai fait mes devoirs” (Am făcut temele mele). Cu toate acestea, dacă este utilizat într-un context care implică mișcare sau deplasare, poate fi conjugat cu „être”, de exemplu: „Ils ont fait une promenade” (Ei au făcut o plimbare).
3. Aller (a merge): De obicei, „aller” se conjugă cu „être” în timpurile compuse, de exemplu: „Je suis allé(e) au cinéma” (Am mers la cinema). Cu toate acestea, atunci când se referă la acțiuni punctuale, precum „Je suis allé(e) acheter du pain” (Am mers să cumpăr pâine), acesta poate fi folosit cu „avoir”.
4. Venir (a veni): „Venir” poate fi conjugat atât cu „avoir” cât și cu „être” în funcție de context. De exemplu, „J’ai venu(e) te voir” (Am venit să te văd) se conjugă cu „avoir,” dar „Je suis venu(e) de Paris” (Am venit din Paris) se conjugă cu „être.”

Foto: Pexels.com