Delta Dunării reprezintă unul dintre cele mai valoroase habitate din România, dar și din Europa. Cu o suprafață de 5.760 km pătrați, este cea mai mare deltă naturală de pe continent și cea mai bine conservată dintre toate deltele europene.
Delta noastră adăposteşte peste 300 de specii de păsări, 25 specii de peşti, 10 specii de amfibieni, 11 specii de reptile, 42 specii de mamifere şi este ultimul loc din Europa în care mai pot fi admiraţi cai sălbatici. O parte dintre acestea se regăsesc doar pe teritoriul țării noastre.
În urmă cu 30 de ani, Delta Dunării a fost inclusă în patrimoniul european UNESCO și este clasificată atât ca rezervaţie a biosferei, cât şi ca parc naţional.
Aşadar, Delta Dunării reprezintă destinaţia ideală pentru turiștii care iubesc natura şi sunt în căutare de linişte, armonie şi relaxare.
În cele ce urmează vă vom prezenta cele mai frumoase cinci locuri din Delta Dunării care merită vizitate.
Situată pe teritoriul administrativ al comunei C.A. Rosetti, Pădurea Letea este cea mai veche rezervaţie naturală din România, fiind declarată arie naturală protejată în anul 1938.
Supranumită „Mica junglă din Deltă”, Pădurea Letea este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa. Este așezată pe dune de nisip marin deoarece, pe acest loc, acum vreo 6.000 de ani, se află marea.
Prezintă peste 5.500 de specii de animale, păsări, insecte, amfibieni, crustacee, reptile, melci, moluște și plante, fiind, alături de Pădurea Caraorman și Delta Dunării, al treilea loc din lume, după Arhipelagul Galapagos și Marea Barieră de Corali.
Pădurea Letea este locul unde trăiesc renumiții cai sălbatici, a căror populație este în prezent de aproximativ 2.000 aici dintr-un total estimat între 3.000 și 5.000 în toată Delta.
Aceștia au fost abandonați în timpul regimului comunist fie pentru că oamenii nu mai aveau cu ce să îi hrănească, fie din cauza „anemiei infecțioasă”, o boală care i-a determinat pe mulți localnici să își abandoneze animalele.
Gura Portiței este locul unde „comunică” Lacul Golovița cu Marea Neagră. Locul descoperit în urmă cu aproape trei secole a devenit din ce în ce mai popular în rândul turiștilor.
Este una dintre cele mai retrase destinații de pe litoralul românesc deoarece oferă o plajă cu nisip fin, soare, relaxare și multă liniște.
Acest adevărat colț de rai se află la o distanță de 50 de km de Tulcea. Este relativ uşor de accesat pentru iubitorii Deltei, însă mai dificil de atins pentru turiştii care nu au mai fost niciodată în Deltă. La Gura Portiţei se poate ajunge fie cu barca, fie pe uscat.
Mila 23 este un sat tradițional de lipoveni, un punct de atracție pentru pescarii care ajung în zona. Este locul unde s-a născut campionul olimpic și mondial Ivan Patzaichin.
Așezarea este preferată de turiștii care pornesc în explorarea Deltei deoarece este o adevărată oază de liniște și este poziționată în mijlocul rezervației oferind, astfel, acces spre orice zonă.
Casele sunt realizate din chirpici, sunt văruite în alb, acoperișul este acoperit cu stuf, ăîn timp ce ferestrele, ușile și gardurile sunt vopsite cu celebrul albastru lipovenesc.
Situată printre dune de nisip, la sud de brațul Sulina, Pădurea Caraorman se distinge prin stejarii vechi de patru secole și înalți de 25 de metri, care au creat o zonă foarte umbroasă. De altfel, pădurea a fost supranumită Pădurea Neagră (n.n. – Caraorman în limba turcă).
Una dintre curiozitățile acestei păduri o reprezintă plantele agățătoare „Periploca graeca”, originare din zona mediteranează. Acestea ating o lungime de 15-25 de metri și sunt unicate în Europa.
Aceste liane, împreună cu alte specii precum viţa-de-vie sălbatică, iedera, hameiul şi cârlionţul conferă Pădurii Caraorman un aspect subtropical.
Situată pe malul drept al braţului Sfântu Gheorghe, la circa 12 km distață în aval de oraşul Tulcea, Cetatea Proslavița este suprapusă în întregime de localitatea Nufăru, fostă Prislava.
Existența unor ziduri de incintă și a unui bogat material arheologic au fost semnalate la începutul secolului XX.
Cercetările arheologice desfășurate în satul Nufăru începând cu 1978 au evidențiat existența unui important centru de tip urban din secolele X-XIV. Acesta este adăpostit de zidurile unei fortificații ridicate „a fundamentis” (n.n. – din temelii) de către bizantini la sfârșitul secolului X.
Este vorba de ziduri masive care au o grosime cuprinsă între 2,70 și 3 metri şi care au fost păstrate pe înălţimi ce depăşesc 3 metri. Incinta fortificată a fost prevăzută cu turnuri masive de formă rectangulară, dintre care două au fost reperate şi cercetate.
În zona de nord a aşezării, foarte aproape de punctul de traversare a Dunării cu bacul spre Deltă, a fost descoperită instalaţia portuară a cetăţii.
Foto: Wikipedia.org
