Cine a arătat pentru prima dată degetul mijlociu și în ce context?

Simbolul degetului mijlociu este universal. Toată lumea știe că a arăta cuiva degetul mijlociu este o jignire. Totul a început în urmă cu câteva sute de ani, când degetul avea o altă semnificație.

Înaintea bătăliei de la Azincourt de pe 25 octombrie 1415 dintre francezi și englezi, primii au decis să le taie tuturor prizonierilor britanici degetele mijlocii de la mâini. Motivul? Pentru ca acestora să le fie imposibil să mai tragă cu arcul la viitoarele bătălii la care urmau să ia parte.

Așa cum era de așteptat, francezii au pierdut bătălia și englezii care au scăpat cu toate degetele intacte îi batjocoreau pe adversarii lor arătându-le degetul mijlociu. Aproape 6.000 de francezi și-au pierdut viața în bătălia de la Azincourt, în timp ce pierderile englezilor au fost de 400 de vieți. Acesta este primul episod istoric cunoscut în care semnul cu degetul mijlociu a avut o importanță aparte, e drept, diferită de cea din zilele noastre.

De unde vine obiceiul de a da mâna cu cineva?

În Antichitate, degetul mijlociu era un simbol al actului sexual, și era de altfel o manieră de intimidare și amenințare la adresa persoanei căreia îi era arătat. În latină, degetul mijlociu era numit „digitus impudicus”, adică „degetul nerușinat, indecent sau ofensator”. Acesta era asemănat, pe bună dreptate, cu un falus. Poetul Martial a folosit deseori referiri în poeziile sale la degetul mijlociu.

De unde vine expresia „a freca menta”?

Potrivit antropologului Desmond Morris, gestul a ajuns pe tărâmul tuturor posibilităților prin intermediul imigranților italieni. Prima apariție a degetului buclucaș într-o fotografie pe teritoriul Statelor Unite ale Americii a fost în anul 1886, când un jucător de baseball pe nume Charles „Old Hoss” Radbourn a arătat degetul chiar la poza oficială.

Cine a spus: „După mine, potopul!”