Hotelul Cișmigiu a fost construit, în anul 1912, pe bulevardul Regina Elisabeta din Bucureşti. Construcția s-a numit inițial Palace Hotel și este opera aromânului Nicolae Pissiota. Hotelul avea 200 de camere, iar arhitectura a fost gândită de Arghir Culina, în schimb structura de rezistență a fost concepută chiar de către proprietar.
Hotelul a fost unul de categoria a doua la început, fiindcă avea și camere cu patru paturi. Până în anul 1948 construcția s-a aflat în posesia familiei Pissiota, însă odată cu regimul comunist clădirea a fost naționalizată. Atunci și-a schimbat numele din Palace Hotel în Hotel Cișmigiu, după numele parcului din apropiere.
Nicolae Pissiota s-a născut în anul 1860 la Hrupiste, lângă Lacul Kastoria, pe teritoriul Greciei de astăzi. Acesta a fost fiul unui crescator de oi și a visat să devină mai mult, iar după ce a terminat școala generală a plecat la Paris la celebrul liceu „Louis le Grand“.
După ce își obține diploma de inginer în drumuri și poduri, acesta alege să vină în România, o țară aflată în plină dezvoltare economică la sfârşitul secolului al XIX-lea și se angajează la Căile Ferate Române, în specialitatea sa. Ulterior, acesta își creează propria firmă de construcţii civile şi industriale.
Drept urmare, acesta realizează unele dintre cele mai mari construcții ale vremii, printre care se numără Atelierele Griviţa din Bucureşti, podul de cale ferată de peste râul Buzău şi Hotel Cişmigiu, numit iniţial Palace Hotel. Astfel, Pissiota devine unul dintre cei mai bogați afaceriști din România și obține cetățenia română prin decret de naturalizare semnat de Regele Carol I. În anul 1894 s-a căsătorit cu Zoe Eustaţiu, cu care a avut trei fete, Elena, Maria şi Ioana.
Deși avea o avere impresionantă Pissiota a rămas o persoană modestă, iar pe proprietatea din comuna prahoveană Poienarii Burchi a construit o mănăstire impresionantă, care a fost gata în anul 1928 şi are hramul Naşterea Sfintei Fecioare Maria. Aceasta se află la aproximativ 40 de kilometri de Bucureşti şi 20 de km de Ploieşti.
Nicolae Pissiota a fost un inginer atipic, cu o fire unde răzbatea deopotrivă pragmatismul matematic şi dragostea pentru frumos. Toate construcţiile proprii sunt influenţate de amintirile din tinereţe de pe meleagurile macedonene, împodobite ca impunătoarele biserici ale aromânilor, cu trăsături ale renaşterii italiene şi o anumită preferinţă pentru romantismul secolului al XIX-lea, potrivit Adevarul.ro.
Nicolae Pissiota a murit în anul 1940, iar soția acestuia un an mai târziu, ambii fiind îngropați în cripta mănăstirii pe care acesta a construit-o. Din anul 1993, lăcașul de cult este casă pentru un grup de maici, care a reușit să dea construcției strălucirea de altădată.
Foto: manastirea.pissiota.ro și Wikipedia.org
