Ion Luca Caragiale nu este doar unul dintre cei mai mari scriitori, ci și un personaj în sine. Nenea Iancu s-a născut în 1852 la Haimanale și a murit în 1912, la vârsta de 60 de ani, la Berlin. Pe lângă faptul că era foarte talentat într-ale scriiturii, Caragiale a avut o relație tumultoasă cu banii. Cunoscut ca un afacerist nepriceput și un cheltuitor de prima mână, Caragiale a avut și perioade mai grele din punct de vedere financiar. Se spune că, la un moment dat, Nenea Iancu i-ar fi cerut bani cu împrumut Regelui Carol I.
Cea mai mare bătălie pentru bani, Caragiale a dus-o prin sălile de tribunal. Scriitorul s-a luptat cu rudele sale pentru moștenirea unei mătuse extrem de bogate, Ecaterina Cardini poreclită Mumuloaia.
Ecaterina Cardini a fost nepoata unui negustor din Şcheii Braşovului. Fiind o tânără frumoasă, aceasta căsătorit cu un italin bogat, pe nume Girolamo Cardini, zis Momolo. La vremea respectivă, bărbatul deținea o mulțime de terenuri și proprietăți în București, multe dintre ele fiind restaurante și cofetării.
„Porecla de Mumuloaia vine de la numele soţului ei, dar se potriveşte perfect cu firea Ecaterinei Cardini. Era o femeie dură, care îşi ţinea din scurt soţul şi care a preluat încet frâiele afacerilor. Nimic nu se întâmpla fără ştirea ei. Era o femeie foarte zgârcită şi nimeni nu a ştiut exact câţi bani are atâta timp cât ea a fost în viaţă. De aceea, descoperirea de după moartea ei a fost cu atât mai spectaculoasă”, a explicat pentru adevarul.ro Emanuel Mirean, istoric.
Italianul a murit în anul 1859, iar Mumuloaia a mai trăit până în 9 noiembrie 1885 şi nu a făcut testament. Tocmai de aceea, urmașii acesteia au început să se bată pe avere. Printre ei și nepotul Ion Luca Caragiale. Se spune că în casa Mumuloaiei s-ar fi găsit ascunși peste 3 milioane de galbeni, o adevărată avere pentru acele timpuri.
Procesele au durat aproape 20 de ani. Caragiale, apărat de bravul avocat Barbu Ştefănescu Delaveancea, a reuşit să obţină o şesime din marea avere. Se spune că după ce a obținut partea sa, Ion Luca Caragiale dădea mese îmbelşugate prietenilor, mese pe care le numea praznicele Mumuloaiei. În 1905, scriitorul a moştenit şi averea surorii tatălui său şi s-a mutat la Berlin, acolo unde a și murit în 1916.