În anul 1961 John F. Kennedy era președintele Statelor Unite ale Americii, iar marea lui dorință era ca oamenii să ajungă pe lună.
SUA de abia începuseră să facă primele teste pentru a trimite oamenii în spațiu. Dar, oare, era NASA pregătită să zboare pe Lună? Președintele Kennedy și NASA știau că o pot face, iar Misiunea Apollo 11 avea ca scop să ducă doi oameni pe Lună. De asemenea, cei doi astronauți trebuiau să se întoarcă în siguranță pe Pământ.
Nava spațială Columbia a fost lansată în ziua de 16 iulie 1969 avându-i la bord pe Neil Armstrong, Edwin „Buzz” Aldrin și Michael Collins.
Patru zile mai târziu, Armstrong și Aldrin aveau să pășească pe lună. Ei au aterizat pe Lună în Modulul Lunar denumit Eagle, în timp ce Collins a rămas la bordul modulului Columbia. Acesta din urmă a efectuat experimente și a făcut fotografii.
Pe data de 20 iulie 1969, Neil Armstrong devenea primul om care pășea pe suprafaţa selenară și avea să rostească celebrele cuvinte „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”.
Armstrong și Aldrin au petrecut mai puțin de o zi pe suprafața lunară, dintre care circa două ore și jumătate le-au petrecut în afara modulului lunar Eagle. Plimbările lor lunare i-au îndepărtat nu mai mult de 100 de metri distanță de vehicul. Cei doi au încheiat periplul lunar odată cu arborarea drapelului american.
Cei doi astronauți s-au întors la bordul navetei Columbia. Pe data de 24 iulie 1969, Armstrong, Aldrin și Collins s-au întors în siguranță pe Pământ.
Misiunea Apollo 11 a fost una de succes, îndeplinind toate obiectivele. Astfel, dorința președintelui Kennedy s-a împlinit. A durat mai puțin de 10 ani. Oamenii ajunseseră în sfârșit pe lună.
După Misiunea Apollo 11 au mai fost lansate alte cinci misiuni lunare ale NASA. Ultima, Apollo 17, a aterizat la 14 decembrie 1972. De atunci, nici un om nu a mai ajuns pe lună.
Agenția spațială rusă Roscosmos a anunțat planuri pentru o misiune în jurul anului 2030. NASA, între timp, țintește planeta Marte.
Primul cetățean român care a ajuns în spațiu a fost pilotul și cosmonautul Dumitru Dorin Prunariu.
Acesta a obținut o diplomă în inginerie aerospațială la Universitatea Politehnică din București în 1976. În 1978 a devenit locotenent senior în forțele aeriene și a fost selectat pentru pregătirea în zboruri spațiale în cadrul programului Intercosmos.
Cosmonauții non-sovietici ai Intercosmos au zburat alături de echipaje sovietice în misiuni menite să demonstreze unitatea dintre Pactul de la Varșovia și alte țări care simpatizau Uniunea Sovietică.
Prunariu și-a terminat antrenamentul la vârful clasei sale și a fost ales să-l însoțească pe cosmonautul sovietic Leonid Popov pentru un zbor spațial comun.
Nava spațială Soyuz 40 avându-i la bord pe Prunariu și pe Popov a fost lansată la data de 14 mai 1981, și a andocat cu stația spațială Salyut 6. Echipajul a petrecut aproape opt zile în spațiu conducând experimente în domeniile biologiei, medicinei și fizicii. Cei doi s-au întors pe Pământ pe 22 mai 1981.
Prunariu a revenit în cadrul forțelor aeriene române ca inspector-șef pentru activități aerospațiale și a predat cursuri de inginerie aerospațială la Universitatea Politehnică. Din 1992 până în 1995 a fost secretarul Agenției Spațiale Române (ASR).
De asemenea, a fost inspector-șef pentru activități aerospațiale în Statul Major al aviației și apărării aeriene din 1991 până în 1998. În 1999 a absolvit Colegiul Național de Apărare din București cu un doctorat în dinamica zborurilor spațiale.
Din 1998 până în 2004 a fost președinte al ASR, iar din 2004 până în 2005 a fost ambasadorul României în Rusia și președintele Subcomitetului științific și tehnic al Comitetului Națiunilor Unite pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Cosmic.
