Cine a fost primul premier al României și când s-a întâmplat asta? Funcția de premier este un job râvnit de către orice politician într-un stat democratic. De-a lungul vremii în fruntea Executivului din România s-au perindat nume grele precum Mihail Kogălniceanu, Lascăr Catargiu sau Ion C. Brătianu. Dar cine a fost cel dintâi român care a ocupat această funcție?
În ziua de 22 ianuarie 1862 se forma primul guvern unitar al României, iar în fruntea acestuia era desemnat unul dintre urmașii unei vechi familii de boieri din Muntenia. conservatorul Barbu Catargiu.
Fi al marelui vornic Ştefan Catargiu şi al Ţiţei Văcărescu, Barbu Catargiu a trăit între 1825 și 1834 peste hotare, în special la Paris. Acolo a studiat literele, dreptul, istoria şi economia politică. Tot în Franța, Barbu Catargiu l-a avut coleg de cameră pe Barbu Știrbei.
Considerat una dintre cele mai importante figuri ale lumii politice românești a secolului al XIX-lea, Catargiu a intrat în viața politică în anul 1837. Devenea atunci membru al Adunării Obștești a Țării Românești, declarându-se un adversar al domnitorilor Alexandru Ghica şi Gheorghe Bibescu, deşi cu acesta din urmă era rudă.
Cinci ani mai târziu, în decembrie 1842, avea să fie numit director al Departamentului Dreptăţii, iar pe 23 aprilie 1843 devenea clucer. Cu acest prilej era trecut în arhondologie (cronica rangurilor domneşti).
În 1859, Barbu Catargiu avea să se căsătorească cu Caterina Parravicini cu care a avut un singur copil, Mariţa.
Deşi un critic fervent al lui Gheorghe Bibescu, Catargiu a refuzat să se implice în mişcările revoluţionare de la 1848. El a preferat să călătorească în Anglia, Franţa și Austria.
Acolo a avut mai multe întâlniri cu diverse personalități politice. Cu același prilej, a studiat viaţa civilă şi de stat din marile capitale din vest.
Odată ce evenimentele din țară s-au mai liniștit, Catargiu s-a întors și a fost reconfirmat în funcția de director al Departamentului Dreptății.
După ce Barbu Ştirbei a fost ales domnitor al Ţării Româneşti, Catargiu a fost numit judecător la Înalta Curte de Justiţie. Din cauza unor neînţelegeri cu Divanul ţării, în ianuarie 1856 a demisionat.
Pe 18 octombrie 1858 este cooptat în Consiliul de miniştri, ocupând portofoliul Finanţelor. La alegerile pentru Adunarea Electivă a Ţării Româneşti, cea care va alege noul domnitor conform Convenţiei de la Paris, a candidat în judeţul Dâmboviţa.
După alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în 1859 ca domn al Moldovei și al Țării Românești, Catargiu fost numit de acesta ministru al Finanțelor în noul guvern.
După trei ani, la 22 ianuarie 1862, ca urmare a recunoașterii depline a Principatelor Române de către marile puteri ale vremii, Barbu Catargiu avea să fie desemnat de Cuza pentru a forma primul guvern unic al țării în Muntenia.
Cunoscut ca fiind un adept al consolidării statului român, el lansa un motto pe care l-ar fi vrut pus pe drapelul țării: „Totul pentru Țară, nimic pentru noi”.
În noua calitate de prim-ministru, Barbu Catargiu a înaintat spre dezbaterea Adunării legislative un proiect de lege agrară.
Acest proiect conservator nu avantaja țărănimea, așa cum și-ar fi dorit Cuza. Deși se autoriza vânzarea sau închirierea către ţărani a unor loturi pe moşiile statului şi a instituţiilor publice, acest lucru nu era posibil, însă, și pe moşiile boiereşti.
Proiectul era susținut de majoritatea Adunării, alcătuită majoritar din mari proprietari. Numai că, de teamă să nu fie votat acest proiect de lege, întreaga opoziție liberală și progresistă, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, s-a ridicat împotriva lui Catargiu.
Primele măsuri au fost organizarea de adunări publice și campanii în ziare, ceea ce avea să provoace mari tensiuni pe scena politică românească.
„Monstruoasa Coaliţie”, așa cum a fost denumit grupul liberalilor și ultraconservatorilor, a organizat o mare demonstraţie populară pe Câmpia Libertăţii la 11 iunie 1862, pentru a marca împlinirea a 14 ani de la Revoluţia pașoptistă.
Pe 20 iunie 1862, Catargiu avea să rostească ceea ce avea să fie ultimul său discurs politic. El a spus, între altele:
„Voi prefera a fi zdrobit decât a îngădui slăbirea liniştei. Pacea, domnilor, pacea şi odihna sunt scăparea ţării şi voi prefera moartea mai înainte de a călca sau a lasă să se calce vreuna din instituţiile ţării”.
În seara aceleași zile, după ce a părăsit clădirea Parlamentului din Bucureşti, s-a urcat în trăsură alături de Prefectul Capitalei și de Principele Nicolae Bibescu. Barbu Catargiu nu a mai ajuns acasă, întrucât a fost victima unui atentat.
Când trăsura deschisă a ajuns sub clopotniţa de la Mitropolie s-au auzit două focuri de armă, unul dintre acestea lovindu-l în plin pe Catargiu, care a murit pe loc. Avea doar 54 de ani.
Al doilea glonț, care îi era destinat lui Bibescu, a ratat de puțin ținta. De altfel, acesta a fost cel care l-a informat pe domnitorul Cuza de cele întâmplate.
Asasinul a reuşit să se facă nevăzut Ulterior, a fost identificat în persoana lui Gheorghe Bogați. Acesta nu a fost, însă, niciodată acuzat sau judecat pentru asasinarea lui Barbu Catargiu.
Legea agrară a lui Catargiu a trecut prin Adunarea legislativă în forma dorită de el. Totuși, deși a fost votată, ea nu a fost promulgată de Alexandru Ioan Cuza.
Foto: Wikipedia.org
