Nicolae Ceaușescu (26 ianuarie 1918 – 25 decembrie 1989) a fost un comunist convins și un dictator care a subjugat populația română timp de 24 de ani. Acesta a condus țara din postura de Președinte din 1974 și până în decembrie 1989 și a fost Secretar General al PCR din 11 iulie 1965 și până în decembrie 1989.
Drept urmare, au fost foarte puțin oamenii care au criticat politica internă și externă a lui Nicolae Ceaușescu, în special în public, iar cei care o făceau aveau de suferit consecințe grave. Unul dintre aceștia a fost Constantin Pârvulescu, care, deși, a fost adeptul comunismului nu a fost de acord cu felul cum conducea dictatorul român.
Constantin Pârvulescu (10 noiembrie 1895 – 11 iulie 1992) s-a născut la Olănești, în județul Vâlcea, și a fost unul dintre membrii fondatori al Partidului Comunist din România. Formațiunea politică de extremă stânga a fost înființată în anul 1921, iar după cel de-Al Doilea Război Mondial a ajuns la guvernare în țara noastră până în anul 1989.
Constantin Pârvulescu a lucrat ca ajutor mecanic la Atelierele CFR Tighina, din Bucureşti, iar în anul 1926 a absolvit o școală superioară la Moscova, unde a și lucrat, pentru 3 ani, la Uzina de Motoare şi Aviaţie. După ce a revenit în țară și comuniștii au ajuns la putere, Pârvulescu a obținut un post de deputat în Marea Adunare Naţională, al cărui preşedinte a fost între decembrie 1948 – iulie 1949, respectiv ianuarie 1953 – 20 martie 1961.
Între familia Ceaușescu și Constantin Pârvulescu nu a fost niciodată o relație bună. În 1950, în calitate de preşedinte al Comisiei Controlului de Partid a respins cererea Elenei Ceauşescu (fostă Lenuţa Petrescu) de a i se acorda vechime de ilegalistă din 1939. Decizia lui Constantin Pârvulescu a fost că 23 august 1944 să fie socotită ca data intrării în partid a Lenuţei, potrivit Wikipedia.org.
În anul 1961 Pârvulescu era criticat dur în Partidul Comunist de mai mulți membri, care considerau că politica sa a început să devieze către ideologia de dreapta. Ba mai mult, acesta a fost acuzat de complicitate cu Iosif Chişinevschi şi Miron Constantinescu, care voiau să îl înlăture de la conducere pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Pentru aceste lucruri a fost exclus din partidul pe care chiar el îl înființase.
În anul 1974 a fost reprimit în PCR, însă fără să primească vreo funcție. Pe data de 19 noiembrie 1979, Constantin Pârvulescu a criticat public, la Congresul al XII-lea al PCR, realegerea lui Nicolae Ceaușescu în fruntea Partidului Comunist Român, dar și faptul că în jurul familiei acestuia s-a creat un cult al personalității.
Drept urmare, Pârvulescu, care avea 84 de ani, a fost dat afară din sală și considerat trădător de țară, fiind pus sub arest la domiciliu în aceeași noapte. Ulterior, pe data de 16 decembrie 1980, a fost exclus din nou din partid, de data aceasta definitiv.
Cât timp a mai trăit Constantin Pârvulescu l-a criticat dur pe Nicolae Ceaușescu, iar pe data de 11 martie 1989 a semnat, alături de foştii comunişti de frunte ai PCR Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu şi Silviu Brucan, „Scrisoarea celor şase”. Textul care critica regimul Ceaușescu a fost citit la BBC și Europa Liberă și a avut ca rezultat arestarea celor şase până în decembrie 1989.
Constantin Pârvulescu a murit pe data de 11 iulie 1992, la București, la vârsta de 96 de ani.
Foto: Wikipedia.org
