Una dintre figurile marcante ale istoriei României a fost, cu siguranță, Regina Maria. În ciuda faptului că a fost un diplomat excelent, aceasta a suferit mult din pricina atitudinii fiului ei Carol al II-lea, care n-a iertat-o niciodată pentru viața adulteră. Un episod mai puțin cunoscut este acela în care Adolf Hitler i-a pus Reginei avionul personal la dispoziție. Cum s-a ajuns în acest punct?
Regina Maria s-a îmbolnăvit în vara anului 1937. În ultima parte a vieţii, fiul ei Carol al II-lea, un aventurier notoriu, îi făcuse deja viaţa un calvar, reproşându-i idila cu prinţul Barbu Ştirbey, care a încercat să rămână alături de ea până la sfârşitul vieţii. Cei doi au fost despărţiţi, însă, cu forţa, de către Carol al II-lea. Regina Maria a fost obligată, practic, să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran.
Când boala a început să fie tot mai agresivă (avea cancer la ficat), Regina Maria a fost tratată de doctori din România. Apoi, aceasta a fost trimisă și la specialiști din Italia și în Germania.
La începutul lunii iulie 1938, când Regina Maria sunt se simțea din ce în ce mai rău și se afla la tratament în Dresda, a cerut să se întoarcă în România, simțind că nu mai are mult de trăit. A mai făcut o vizită medicală rapidă la Berlin, însă în zadar. Adolf Hitler, care era deja de 5 ani cancelarul Germaniei, a vrut să-i pună Reginei avionul personal la dispoziție, dar aceasta a refuzat și a ales trenul pentru a se întoarce „acasă”. Au existat voci care au spus că cel care a obligat-o să vină cu trenul a fost chiar Carol al II-lea.
Drumul către țară a epuizat-o complet. La scurt timp după ce a ajuns în țară, Maria și-a dat ultima suflare la Sinaia în Castelul Pelișor. Avea numai 63 de ani.
Ultima întâlnire dintre Regina Maria și Principesa Ileana a fost realatată de aceasta din urmă: „În Dresda am văzut-o pe mama pentru ultima dată, atunci când m-am întors să-i fac cu mâna, la despărțire, iar ea s-a ridicat din pat să ne facă și ea cu mâna. Din Dresda, încă foarte bolnavă fiind, mama a fost luată înapoi în România la începutul lui iulie, și de acolo am primit ultimul mesaj direct de la ea – o telegramă în care mă înștiința despre sosirea ei și care se termina cu ‘Domnul să vă binecuvânteze pe toți’. Una din măhnirile mele cele mai mari a fost faptul că, deși eram soră medicală, nu mi s-a dat voie să am grijă de ea. Neliniștită și nefericită fiind din această cauză, și fără să mă mulțumesc cu mesajele pe care mi le trimitea prin alți oameni, am amânat plecarea noastră de fiecare an la Wörthersee. În 18 iulie 1936 am primit un telefon care mă anunța că mama era pe moarte.
Foto: collections.ushmm.org
